Combina
Definitie, sens si explicatie
1Combina, combin, verb I.
1. Tranzitiv A imbina, a impreuna, a potrivi lucruri diferite. ♦ (Familiar) A planui, a chibzui.
2. Tranzitiv si reflexiv A (se) uni (atomi, molecule sau radicali ai unor substante) printr-o reactie chimica, dand nastere unei substante compuse. – Din franceza Combiner, limba latina Combinare.
1. Tranzitiv A imbina, a impreuna, a potrivi lucruri diferite. ♦ (Familiar) A planui, a chibzui.
2. Tranzitiv si reflexiv A (se) uni (atomi, molecule sau radicali ai unor substante) printr-o reactie chimica, dand nastere unei substante compuse. – Din franceza Combiner, limba latina Combinare.
2Combina verb
1. verifica cuvantul: imbina.
2. verifica cuvantul: asorta.
3. verifica cuvantul: amesteca.
1. verifica cuvantul: imbina.
2. verifica cuvantul: asorta.
3. verifica cuvantul: amesteca.
3Combina verb, indicativ prezent 1 singular combin, 3 singular si plural combina
4A se combina se combina intranzitiv (despre atomi, molecule sau radicali ai unor substante) A se uni printr-o reactie chimica, formand un compus. /<fr. se combiner, limba latina combinare
5A combina combin tranzitiv 1) (lucruri, elemente eterogene) A uni intr-o anumita ordine. 2) (planuri, intentii, idei etcetera) A reprezenta in minte; a urzi; a plasmui; a plamadi. 3) A face sa se combine. /<fr. combiner, limba latina combinare
6Combina verb I. tr. a imbina, a impreuna. ♢ (familiar) a planui in gand; a urzi.
Ii. tr., reflexiv a (se) uni printr-o reactie chimica, dand nastere unui corp compus. (
Ii. tr., reflexiv a (se) uni printr-o reactie chimica, dand nastere unui corp compus. (
7Combina verb I. tr.
A imbina, a impreuna. ♦ tr., reflexiv A (se) uni printr-o reactie chimica, dand nastere unui corp compus. [P.i. combin. / < franceza combiner, conform limba italiana, limba latina combinare].
A imbina, a impreuna. ♦ tr., reflexiv A (se) uni printr-o reactie chimica, dand nastere unui corp compus. [P.i. combin. / < franceza combiner, conform limba italiana, limba latina combinare].
8Combina (combin, combinat), verb – A imbina, a impreuna, a potrivi lucruri diferite.
Franceza combiner. – Derivat combinabil, adjectiv ; combinati(un)e, substantiv feminin (imbinare, reunire; intilnire de dragoste); combinezon, substantiv neutru, din franceza combinaison; combinagiu, substantiv masculin (Arg., crai, muieratic).
Franceza combiner. – Derivat combinabil, adjectiv ; combinati(un)e, substantiv feminin (imbinare, reunire; intilnire de dragoste); combinezon, substantiv neutru, din franceza combinaison; combinagiu, substantiv masculin (Arg., crai, muieratic).
9Combina, combin verifica cuvantul:r.
1. a avea o relatie intima de durata (cu cineva).
2. a trai in concubinaj (cu cineva) (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)
1. a avea o relatie intima de durata (cu cineva).
2. a trai in concubinaj (cu cineva) (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)