Concret -ă
Definitie, sens si explicatie
1Concrét, -ă, concreti, -te, adjectiv (Adesea substantivat) Care poate fi perceput cu simturile; real; care exprima obiecte perceptibile prin simturi. ♢ Muzica concreta = muzica realizata pe baza sunetelor concrete (muzicale sau zgomote) prelucrate cu aparatura electronica. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filozofica, opusa abstractului, care desemneaza latura palpabila, vizibila a fenomenelor sau ansamblul desfasurarii lor in timp si in spatiu. ♦ Precis, bine determinat. – Din franceza Concret.
2Concret antonim: abstract
3Concrét adjectiv
1. fizic, material, palpabil, perceptibil, pipaibil, sesizabil, (rar) pipait, tangibil, (invechit) pipaicios, pipaitor, pusaitor. (Realitatea -; un lucru -.)
2. verifica cuvantul: real.
3. determinat, precis. (Ofera-mi cateva fapte - pentru a putea gasi solutia.)
4. verifica cuvantul: efectiv.
1. fizic, material, palpabil, perceptibil, pipaibil, sesizabil, (rar) pipait, tangibil, (invechit) pipaicios, pipaitor, pusaitor. (Realitatea -; un lucru -.)
2. verifica cuvantul: real.
3. determinat, precis. (Ofera-mi cateva fapte - pentru a putea gasi solutia.)
4. verifica cuvantul: efectiv.
4Concrét, -ă I. adjectiv
1. care se poate percepe prin simturi; palpabil. ♢ (despre substantive) care denumeste obiecte perceptibile prin simturi. o muzica -a = muzica pe baza prelucrarii unui complex de sunete (muzicale sau zgomote) cu ajutorul aparaturii electronice.
2. precis, (bine) determinat.
Ii. substantiv neutru categorie filozofica desemnand unitatea multiplelor determinari, insusiri, laturi ale obiectelor si fenomenelor. (< franceza concret, limba latina concretus)
1. care se poate percepe prin simturi; palpabil. ♢ (despre substantive) care denumeste obiecte perceptibile prin simturi. o muzica -a = muzica pe baza prelucrarii unui complex de sunete (muzicale sau zgomote) cu ajutorul aparaturii electronice.
2. precis, (bine) determinat.
Ii. substantiv neutru categorie filozofica desemnand unitatea multiplelor determinari, insusiri, laturi ale obiectelor si fenomenelor. (< franceza concret, limba latina concretus)
5Concret adjectiv m., plural concreti; f. singular concreta, plural concrete
6Concret substantiv neutru
7Concrét -ta (-ti, -te) si substantival 1) Care exista in realitate; cu proprietatea de a fi perceput cu simturile; real; material; perceptibil; sesizabil. 2) Care exprima realitatea cu claritate; lipsit de confuzii. Spirit -.
Idee -ta.
Imagine -ta. /<fr. concret, limba latina concretus
Idee -ta.
Imagine -ta. /<fr. concret, limba latina concretus
8Concrét adjectiv
1. (Op. a b s t r a c t) Care se poate percepe prin simturi; palpabil. ♢ Muzica concreta = muzica care, folosind aparatura electronica, urmareste realizarea unor noi valente sonore, prin intermediul spectrului, vibratiilor si dinamicii specifice. ♦ (Despre substantive) Care denumeste obiecte ce se percep cu simturile.
2. Precis, (bine) determinat. substantiv neutru Categorie filozofica desemnand latura palpabila, vizibila a fenomenelor sau ansamblul desfasurarii lor in timp si spatiu. [< limba latina concretus, conform franceza concret, limba italiana concreto, limba rusa konkretnai].
1. (Op. a b s t r a c t) Care se poate percepe prin simturi; palpabil. ♢ Muzica concreta = muzica care, folosind aparatura electronica, urmareste realizarea unor noi valente sonore, prin intermediul spectrului, vibratiilor si dinamicii specifice. ♦ (Despre substantive) Care denumeste obiecte ce se percep cu simturile.
2. Precis, (bine) determinat. substantiv neutru Categorie filozofica desemnand latura palpabila, vizibila a fenomenelor sau ansamblul desfasurarii lor in timp si spatiu. [< limba latina concretus, conform franceza concret, limba italiana concreto, limba rusa konkretnai].