Convergență
Definitie, sens si explicatie
1Convergénță, convergente, substantiv feminin
1. Faptul de a converge; indreptare spre acelasi punct, figurat catre acelasi scop. ♦ Valoarea reciproca a distantei focale a unei lentile, exprimata in dioptrii.
2. Aparitie a unor asemanari structurale sau functionale la organisme indepartate filogenetic, ca rezultat al adaptarii la conditii de mediu relativ identice. – Din franceza Convergence.
1. Faptul de a converge; indreptare spre acelasi punct, figurat catre acelasi scop. ♦ Valoarea reciproca a distantei focale a unei lentile, exprimata in dioptrii.
2. Aparitie a unor asemanari structurale sau functionale la organisme indepartate filogenetic, ca rezultat al adaptarii la conditii de mediu relativ identice. – Din franceza Convergence.
2Convergenta antonim: divergenta
3Convergénță substantiv feminin
1. faptul de a converge. o teoria -tei = teorie burgheza care preconizeaza evolutia celor doua sisteme social-economice si politice, socialismul si capitalismul, spre un tip comun de societate, fara a fi nevoie de revolutia sociala.
2. proprietate a unui fascicul de radiatii de a-si micsora sectiunea, concentrandu-se intr-un singur punct. ♢ insusire a unui sistem optic de a transforma fasciculele paralele sau divergente in fascicule convergente.
3. (matematica) proprietate a unui sir si a unei serii de a fi convergente.
4. (biologie) aparitie, in cursul evolutiei, a unor caractere structurale sau functionale aparent similare la specii inrudite, datorita adaptarii la aceleasi conditii de viata. (< franceza convergence)
1. faptul de a converge. o teoria -tei = teorie burgheza care preconizeaza evolutia celor doua sisteme social-economice si politice, socialismul si capitalismul, spre un tip comun de societate, fara a fi nevoie de revolutia sociala.
2. proprietate a unui fascicul de radiatii de a-si micsora sectiunea, concentrandu-se intr-un singur punct. ♢ insusire a unui sistem optic de a transforma fasciculele paralele sau divergente in fascicule convergente.
3. (matematica) proprietate a unui sir si a unei serii de a fi convergente.
4. (biologie) aparitie, in cursul evolutiei, a unor caractere structurale sau functionale aparent similare la specii inrudite, datorita adaptarii la aceleasi conditii de viata. (< franceza convergence)
4Convergenta substantiv feminin, g.-d. art. convergentei; plural convergente
5Convergénță -e f. 1) Caracter convergent. -a liniilor -a eforturilor. 2) figurativ Orientare spre acelasi scop; tendinta de contopire. 3) mat.
Proprietate a unei serii, suma termenilor careia este un numar finit. 4) Distanta focala inversa a unei lentile, exprimata in dioptrii. 5) Asemanare la unele organisme care fac parte din diferite clase, ca rezultat al adaptarii lor la conditii de viata relativ identice. /<fr. convergence
Proprietate a unei serii, suma termenilor careia este un numar finit. 4) Distanta focala inversa a unei lentile, exprimata in dioptrii. 5) Asemanare la unele organisme care fac parte din diferite clase, ca rezultat al adaptarii lor la conditii de viata relativ identice. /<fr. convergence
6Convergénță substantiv feminin
1. Faptul de a converge; indreptare catre acelasi centru, (figurat) catre acelasi scop. ♦ (Matematica) Proprietate a unei serii de a admite o suma determinata.
2. (Biologie) Aparitie a unor asemanari structurale sau functionale la organisme indepartate filogenetic ca urmare a adaptarii lor la conditii de mediu identice. [Conform: franceza convergence, limba italiana convergenza].
1. Faptul de a converge; indreptare catre acelasi centru, (figurat) catre acelasi scop. ♦ (Matematica) Proprietate a unei serii de a admite o suma determinata.
2. (Biologie) Aparitie a unor asemanari structurale sau functionale la organisme indepartate filogenetic ca urmare a adaptarii lor la conditii de mediu identice. [Conform: franceza convergence, limba italiana convergenza].