Corector -oare
Definitie, sens si explicatie
1Coréctor, -oare, corectori, -oare, substantiv 1.s.m. si feminin: Persoana insarcinata cu citirea si cu marcarea pe o corectura a greselilor fata de textul original, in vederea inlaturarii lor in tipografie. 2.
Substantiv neutru: Aparat, de obicei automat, folosit in diverse sisteme tehnice pentru corectarea functionarii acestora. [Accentuat si: corector] – Din franceza Correcteur, limba latina Corrector.
Substantiv neutru: Aparat, de obicei automat, folosit in diverse sisteme tehnice pentru corectarea functionarii acestora. [Accentuat si: corector] – Din franceza Correcteur, limba latina Corrector.
2Corector2, -oare substantiv neutru aparat automat destinat sa modifice intr-un sens diferit modul de functionare al unui sistem tehnic. (< franceza correcteur, limba latina corrector)
3Coréctor1, -oare substantiv masculin feminin cel care face corectura (1). (< franceza correcteur, limba latina corrector)
4Coréctor substantiv (invechit) prot. (- tipografic.)
5Corector (persoana) substantiv masculin, plural corectori
6Corector (aparat) substantiv neutru, plural corectoare
7Coréctor -ori m.
Persoana care face corectura unui text. /<fr. corecteur, limba latina corrector
Persoana care face corectura unui text. /<fr. corecteur, limba latina corrector
8Corector -oare n.
Dispozitiv pentru reglarea automata a functionarii unui sistem tehnic. /<fr. corecteur, limba latina corrector
Dispozitiv pentru reglarea automata a functionarii unui sistem tehnic. /<fr. corecteur, limba latina corrector
9Coréctor, -oare substantiv masculin si feminin: Cel care face corectura la o carte, la o publicatie etcetera substantiv neutru Aparat automat destinat sa modifice intr-un sens definit modul de functionare al unui sistem tehnic. [Conform: franceza correcteur].