Cîntar cântare
Definitie, sens si explicatie
1Cintar (cantare), substantiv neutru –
1. Instrument care serveste la stabilirea greutatii, balanta. –
2. Fir cu plumb. –
3. Cumpana a fintinii. –
4. Orcic, cruce a carutei. –
5. Cirlig in care se fixeaza cirma unui plute. –
6. Cric de ridicat greutati. –
7. Constelatia Balantei. – Mr. cindare, megl. cantar.
Limba Turca: kantar, din arab. qintar (‹ limba latina centenarius), in parte prin intermediul limba neogreaca: ϰαντάρι (seineanu, Ii, 85; Lokotsch 1178; Meyer 173; Ronzevalle 136); conform limba albaneza kandar, bulgara, limba sarba: kantar.
Pentru a › i, prin intermediul lui *cantari, *cantaresc, conform Graur, Bl, Iv,
74. – Derivat cintareala, substantiv feminin (actiunea de a cintari); cantaragiu, substantiv masculin (slujbas la biroul de control al greutatilor), din limba turca: kantarci; cintari, verb (a determina greutatea unui corp; a examina, a cumpani; a valora).
1. Instrument care serveste la stabilirea greutatii, balanta. –
2. Fir cu plumb. –
3. Cumpana a fintinii. –
4. Orcic, cruce a carutei. –
5. Cirlig in care se fixeaza cirma unui plute. –
6. Cric de ridicat greutati. –
7. Constelatia Balantei. – Mr. cindare, megl. cantar.
Limba Turca: kantar, din arab. qintar (‹ limba latina centenarius), in parte prin intermediul limba neogreaca: ϰαντάρι (seineanu, Ii, 85; Lokotsch 1178; Meyer 173; Ronzevalle 136); conform limba albaneza kandar, bulgara, limba sarba: kantar.
Pentru a › i, prin intermediul lui *cantari, *cantaresc, conform Graur, Bl, Iv,
74. – Derivat cintareala, substantiv feminin (actiunea de a cintari); cantaragiu, substantiv masculin (slujbas la biroul de control al greutatilor), din limba turca: kantarci; cintari, verb (a determina greutatea unui corp; a examina, a cumpani; a valora).