Dascăl
Definitie, sens si explicatie
1Dascăl, dascali, substantiv masculin
1. (Înv.) Învatator (la tara); prin extensiune profesor. ♦ (Rar) Om de stiinta; invatat, savant.
2. Figurativ Initiator sau propagator al unei doctrine; indrumator intr-un anumit domeniu.
3. Cantaret de biserica, diac, psalt, cantor. – Din bulgara, scr. Daskal, Cf limba neogreaca: d i d a s k a l o s.
1. (Înv.) Învatator (la tara); prin extensiune profesor. ♦ (Rar) Om de stiinta; invatat, savant.
2. Figurativ Initiator sau propagator al unei doctrine; indrumator intr-un anumit domeniu.
3. Cantaret de biserica, diac, psalt, cantor. – Din bulgara, scr. Daskal, Cf limba neogreaca: d i d a s k a l o s.
2Dascăl substantiv verifica cuvantul: calauza, indrumator, povatuitor, preceptor, sfatuitor, sfetnic.
3Dascăl substantiv
1. verifica cuvantul: profesor.
2. verifica cuvantul: invatator.
3. verifica cuvantul: institutor.
4. (Termen Bisericesc) cantaret, diac, paracliser, psalt, tarcovnic, (Transilvania) cantor, fat, (invechit) eclisiarh, gramatic. (-ul il ajuta pe preot la oficierea slujbei.)
1. verifica cuvantul: profesor.
2. verifica cuvantul: invatator.
3. verifica cuvantul: institutor.
4. (Termen Bisericesc) cantaret, diac, paracliser, psalt, tarcovnic, (Transilvania) cantor, fat, (invechit) eclisiarh, gramatic. (-ul il ajuta pe preot la oficierea slujbei.)
4Dascal substantiv masculin, plural dascali
5Dascăl -i m. 1) Cantaret in biserica; psalt. 2) inv.
Invatator (la tara). 3) fig.
Îndrumator intr-un anumit domeniu. 4) fig.
Propagator al unei conceptii, invataturi. /< bulgara, limba slava (veche) daskal
Invatator (la tara). 3) fig.
Îndrumator intr-un anumit domeniu. 4) fig.
Propagator al unei conceptii, invataturi. /< bulgara, limba slava (veche) daskal
6Dascal (dascali), substantiv masculin –
1. Institutor, profesor. –
2. Cantor. – Varianta dascal, (invechit) didascal.
Mr., megl. dascal.
Ngr. δάσϰαλος, din limba greaca (veche) διδάσϰαλος (Cihac, Ii, 654; Murnu 16; Tiktin; Galdi 172; Candrea; Scriban); conform limba albaneza dhaskalj, bulgara, limba sarba: daskal (Vasmer, Gr., 51). – Derivat dascalas, substantiv masculin (dim. peiorativ al lui dascal); dascaleci, substantiv masculin (dascalas); dascalesc, adverb (profesoral; didactic); dascaleste, adverb (in mod didactic); dascalita, substantiv feminin (invatatoare; nevasta de dascal); dascalime, substantiv feminin (multime de dascali); dascalicesc, adjectiv (erudit); dascalie, substantiv feminin (instructie, invatatura; stiinta; profesiunea de dascal); dascali, verb (a sfatui, a calauzi; a orienta; a dojeni, a face observatii; a plictisi cu discursuri, a tine predici).
1. Institutor, profesor. –
2. Cantor. – Varianta dascal, (invechit) didascal.
Mr., megl. dascal.
Ngr. δάσϰαλος, din limba greaca (veche) διδάσϰαλος (Cihac, Ii, 654; Murnu 16; Tiktin; Galdi 172; Candrea; Scriban); conform limba albaneza dhaskalj, bulgara, limba sarba: daskal (Vasmer, Gr., 51). – Derivat dascalas, substantiv masculin (dim. peiorativ al lui dascal); dascaleci, substantiv masculin (dascalas); dascalesc, adverb (profesoral; didactic); dascaleste, adverb (in mod didactic); dascalita, substantiv feminin (invatatoare; nevasta de dascal); dascalime, substantiv feminin (multime de dascali); dascalicesc, adjectiv (erudit); dascalie, substantiv feminin (instructie, invatatura; stiinta; profesiunea de dascal); dascali, verb (a sfatui, a calauzi; a orienta; a dojeni, a face observatii; a plictisi cu discursuri, a tine predici).