Deprinde
Definitie, sens si explicatie
1Deprinde, deprind, verb Iii.
1. Reflexiv si tranz.
A (se) obisnui, a (se) invata. ♦ Reflexiv A se familiariza cu cineva.
2. Tranzitiv A-si insusi cunostinte (temeinice) intr-un domeniu prin invatatura sau prin practica organizata, sistematica. ♦ A dresa. [Perf. substantiv deprinsei, part, deprins]. – Limba Latina Depre(he)ndere.
1. Reflexiv si tranz.
A (se) obisnui, a (se) invata. ♦ Reflexiv A se familiariza cu cineva.
2. Tranzitiv A-si insusi cunostinte (temeinice) intr-un domeniu prin invatatura sau prin practica organizata, sistematica. ♦ A dresa. [Perf. substantiv deprinsei, part, deprins]. – Limba Latina Depre(he)ndere.
2A deprinde antonim: a debarasa, a dezbara, a dezobisnui, a dezvata
3A se deprinde antonim: a (se) debarasa, a (se) dezbara, a (se) dezvata, a se dezobisnui
4Deprinde verb
1. verifica cuvantul: aclimatiza.
2. verifica cuvantul: dresa.
3. verifica cuvantul: insusi.
4. a se impaca, a se obisnui. (Nu ma pot - cu gandul ca ...)
1. verifica cuvantul: aclimatiza.
2. verifica cuvantul: dresa.
3. verifica cuvantul: insusi.
4. a se impaca, a se obisnui. (Nu ma pot - cu gandul ca ...)
5Deprinde verb (silabe -prin-) → prinde
6A deprinde deprind tranzitiv 1) A face sa se deprinda. 2) (activitati, procese etcetera) A insusi treptat. /<lat. depre[he]ndere
7A se deprinde ma deprind intranzitiv (urmat de determinari introduse prin prepozitia Cu) A capata anumite deprinderi; a se obisnui. - cu lucrul nou. /<lat. depre[he]ndere
8Deprinde (deprind, deprins), verb – A deprinde, a familiariza, a obisnui.
Limba Latina dĕprĕhĕndĕre (Puscariu 501; Candrea-dens., 1450; Rew 2574; Tiktin; Candrea; Scriban; Rosetti, I, 164); conform verifica cuvantul: sp. (gal.) deprender si, cu alt sufix, limba italiana apprendere, franceza apprendre. – Derivat deprindere, substantiv feminin (uzanta, obicei; practica); nedeprins, adjectiv (putin familiarizat).
Limba Latina dĕprĕhĕndĕre (Puscariu 501; Candrea-dens., 1450; Rew 2574; Tiktin; Candrea; Scriban; Rosetti, I, 164); conform verifica cuvantul: sp. (gal.) deprender si, cu alt sufix, limba italiana apprendere, franceza apprendre. – Derivat deprindere, substantiv feminin (uzanta, obicei; practica); nedeprins, adjectiv (putin familiarizat).