Desprinde
Definitie, sens si explicatie
1Desprinde, desprind, verb Iii. I. Tranzitiv
1. A desface un lucru de altul cu care este unit, prins; a separa.
2. A rupe, a dezlipi si a scoate sau a lua ceva din locul in care a fost prins, asezat, pus. ♦ A desface un obiect din balamalele, nasturii, copcile, sireturile etcetera care il sustin. ♦ A lua din cui sau din cuier.
3. A scoate din jug sau din hamuri un animal de tractiune; a dejuga, a deshama. Ii. Reflexiv
1. A se desface si a cadea sau a se indeparta de la locul unde era prins, fixat; a se detasa.
2. A se desface dintr-un tot, a se separa; prin extensiune a se contura, a se deslusi. ♦ (Despre oameni) A iesi dintr-un grup sau dintr-o multime, a se detasa. ♦ (Rar) A se desparti, a se separa de cineva.
3. Figurativ A rezulta, a reiesi. ♦ A se distinge, a se intelege, a se auzi. [Perf. substantiv desprinsei, part. desprins] – Des1- + Prinde.
1. A desface un lucru de altul cu care este unit, prins; a separa.
2. A rupe, a dezlipi si a scoate sau a lua ceva din locul in care a fost prins, asezat, pus. ♦ A desface un obiect din balamalele, nasturii, copcile, sireturile etcetera care il sustin. ♦ A lua din cui sau din cuier.
3. A scoate din jug sau din hamuri un animal de tractiune; a dejuga, a deshama. Ii. Reflexiv
1. A se desface si a cadea sau a se indeparta de la locul unde era prins, fixat; a se detasa.
2. A se desface dintr-un tot, a se separa; prin extensiune a se contura, a se deslusi. ♦ (Despre oameni) A iesi dintr-un grup sau dintr-o multime, a se detasa. ♦ (Rar) A se desparti, a se separa de cineva.
3. Figurativ A rezulta, a reiesi. ♦ A se distinge, a se intelege, a se auzi. [Perf. substantiv desprinsei, part. desprins] – Des1- + Prinde.
2A (se) desprinde antonim: a (se) prinde
3A desprinde antonim: a prinde
4Desprinde verb verifica cuvantul: insemna, reiesi, rezulta, urma.
5Desprinde verb
1. verifica cuvantul: desparti.
2. a (se) desface. (Se prind de maini si se -.)
3. verifica cuvantul: dezlipi.
4. verifica cuvantul: scoate.
5. a se elibera, a se libera, a scapa. (S-a - din stransoare.)
6. verifica cuvantul: disloca.
7. (Tehn.) a (se) decrosa. (A - o masina electrica.)
1. verifica cuvantul: desparti.
2. a (se) desface. (Se prind de maini si se -.)
3. verifica cuvantul: dezlipi.
4. verifica cuvantul: scoate.
5. a se elibera, a se libera, a scapa. (S-a - din stransoare.)
6. verifica cuvantul: disloca.
7. (Tehn.) a (se) decrosa. (A - o masina electrica.)
6Desprinde verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural desprind, 1 plural desprindem, 2 plural desprindeti, perf. substantiv 1 singular desprinsei, 1 plural desprinseram; conjunctie: prezent 3 singular si plural desprinda; part. desprins
7A se desprinde ma desprind intranzitiv 1) (despre obiecte lipite, legate, prinse etcetera) A se separa de locul unde a fost fixat. 2) (despre fiinte) A inceta de a fi laolalta sau in acelasi loc; a se separa. 3) fig. (despre concluzii, invataminte etcetera) A decurge in mod firesc; a reiesi; a rezulta; a urma. /des- + a prinde
8A desprinde desprind tranzitiv 1) A face sa se desprinda. 2) (animale injugate sau inhamate) A scoate din jug sau din ham. 3) (fiinte, lucruri, sunete) A identifica dupa anumite semne caracteristice (de altele de acelasi fel); a distinge; a deosebi; a deslusi; a discerne. /des- + a prinde