Dichisi
Definitie, sens si explicatie
1Dichisi verb verifica cuvantul: gati.
2Dichisi verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural dichisesc, imperfect 3 singular dichisea; conjunctie: prezent 3 singular si plural dichiseasca
3A se dichisi ma -esc intranzitiv 1) A se imbraca cu dichis; a se gati frumos si curat. 2) A se gati prea mult, manifestand o grija exagerata fata de aspectul exterior; a se ferchezui; a se spilcui; a se sclivisi. /<ngr. diikisa
4A dichisi -esc tranzitiv 1) A face sa se dichiseasca. 2) (lucruri) A prevedea cu toate dichisurile. /<ngr. diikisa
5Dichisi (dichisesc, dichisit), verb –
1. A aranja, a ordona, a prepara. –
2. A aranja, a gati, a impodobi.
Ngr. διοιϰέω, aorist διοίϰησα (Tiktin; Candrea; Scriban); din acelasi cuvint limba greaca (veche), cu pronuntarea erasmica, neol. dioceza, substantiv feminin, din franceza, der. diocezan, adjectiv – Derivat dichis, substantiv neutru (aranjare, ordine; preparative; obiect, lucru; scula, unealta, instrument), a carui formatie nu este clara, conform limba slava (veche) dikisŭ „maslu”, cuvint incert dupa Miklosich, Lexicon, 161, dar care are probabil aceeasi origine; dichici, substantiv neutru (cutit de cizmar, pentru ornamentat), cuvint mold., probabil deformatie de la cel anterior (dupa Candrea, Gs, Vi, 324 si Scriban, din mag. dikics „briceag”, care ar putea proveni din rom.); dichiseala, substantiv feminin (aranjare, gateala).
1. A aranja, a ordona, a prepara. –
2. A aranja, a gati, a impodobi.
Ngr. διοιϰέω, aorist διοίϰησα (Tiktin; Candrea; Scriban); din acelasi cuvint limba greaca (veche), cu pronuntarea erasmica, neol. dioceza, substantiv feminin, din franceza, der. diocezan, adjectiv – Derivat dichis, substantiv neutru (aranjare, ordine; preparative; obiect, lucru; scula, unealta, instrument), a carui formatie nu este clara, conform limba slava (veche) dikisŭ „maslu”, cuvint incert dupa Miklosich, Lexicon, 161, dar care are probabil aceeasi origine; dichici, substantiv neutru (cutit de cizmar, pentru ornamentat), cuvint mold., probabil deformatie de la cel anterior (dupa Candrea, Gs, Vi, 324 si Scriban, din mag. dikics „briceag”, care ar putea proveni din rom.); dichiseala, substantiv feminin (aranjare, gateala).
6Dichisi, dichisesc I v.t. (intl.)
1. a lua banii cuiva.
2. a nauci (pe cineva). Ii v.r. a se imbraca elegant. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)
1. a lua banii cuiva.
2. a nauci (pe cineva). Ii v.r. a se imbraca elegant. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)