Diseca
Definitie, sens si explicatie
1Diseca, disec, verb I. Tranzitiv A efectua o disectie. ♦ Figurativ A analiza ceva in mod minutios pentru a scoate in evidenta caracteristici sau aspecte ascunse, necunoscute. – Din franceza Dissequer, limba latina Dissecare.
2Diseca verb tr.
1. a efectua o disectie.
2. (figurativ) a analiza (ceva) minutios, a cerceta atent. (< franceza dissequer, limba latina dissecare)
1. a efectua o disectie.
2. (figurativ) a analiza (ceva) minutios, a cerceta atent. (< franceza dissequer, limba latina dissecare)
3Diseca verb (Anatomie) (rar) a spinteca. (A - un cadavru.)
4Diseca verb, indicativ prezent 1 singular disec, 3 singular si plural diseca; conj. prezent 3 singular si plural disece
5A diseca disec tranzitiv 1) (organisme animale sau vegetale) A supune unei disectii; a diviza prin taiere in parti componente pentru a studia structura. 2) fig.
A examina minutios (pentru a descoperi proprietatile ascunse). /<fr. dissequer, limba latina dissecare
A examina minutios (pentru a descoperi proprietatile ascunse). /<fr. dissequer, limba latina dissecare
6Diseca verb I. tr.
1. A taia, a imparti metodic partile unui organism pentru a le studia structura sau vatamaturile cauzate de o boala.
2. (Figurat) A analiza minutios, a cerceta atent. [P.i. disec, 3,6 -ca. / < franceza dissequer, conform limba latina dissecare].
1. A taia, a imparti metodic partile unui organism pentru a le studia structura sau vatamaturile cauzate de o boala.
2. (Figurat) A analiza minutios, a cerceta atent. [P.i. disec, 3,6 -ca. / < franceza dissequer, conform limba latina dissecare].