Eres
Definitie, sens si explicatie
1Erés, eresuri, substantiv neutru Credinta in forte miraculoase, supranaturale; conceptie falsa (transformata in deprindere); prejudecata, superstitie, eroare. ♦ Figurativ Ceea ce se abate de la conceptiile comune (ale unei societati); prin extensiune ratacire, pacat. – Din limba slava (veche) Eresĩ.
2Erés substantiv verifica cuvantul: abatere, culpabilitate, culpa, eroare, greseala, pacat, prejudecata, superstitie, vina, vinovatie.
3Erés substantiv (Termen Bisericesc) erezie, (rar) necredinta, (invechit) minciuna. (A comite un -.)
4Eres substantiv neutru, plural eresuri
5Eres (eresuri), substantiv neutru – Erezie, greseala. – Varianta (invechit) eresa, ires.
Gr. αιρεσις (secolul Xvii; conform Iordan, Dift. 145; Murnu 22).
Este dublet de la erezie, substantiv feminin, din franceza heresie. – Derivat ereziarh, substantiv masculin (autor al unei erezii); eretic (var. cuvant invechit iritic), adjectiv (adept al unei erezii); ireaza, substantiv feminin (monstru, grozavie), pentru a carui der. conform Scriban, Arhiva, 1921,
Gr. αιρεσις (secolul Xvii; conform Iordan, Dift. 145; Murnu 22).
Este dublet de la erezie, substantiv feminin, din franceza heresie. – Derivat ereziarh, substantiv masculin (autor al unei erezii); eretic (var. cuvant invechit iritic), adjectiv (adept al unei erezii); ireaza, substantiv feminin (monstru, grozavie), pentru a carui der. conform Scriban, Arhiva, 1921,