Fariseu
Definitie, sens si explicatie
1Fariséu, farisei, substantiv masculin
1. Membru al unei grupari politico-religioase la vechii evrei, care reprezenta interesele populatiei orasenesti instarite si care se caracteriza prin formalism exagerat in respectarea ritualului religios.
2. Figurativ Om ipocrit, fatarnic, prefacut. – Din limba slava (veche) Fariseĩ.
1. Membru al unei grupari politico-religioase la vechii evrei, care reprezenta interesele populatiei orasenesti instarite si care se caracteriza prin formalism exagerat in respectarea ritualului religios.
2. Figurativ Om ipocrit, fatarnic, prefacut. – Din limba slava (veche) Fariseĩ.
2Fariséu substantiv verifica cuvantul: fatarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefacut, siret, viclean.
3Fariseu substantiv masculin, art. fariseul; plural farisei, art. fariseii
4Fariséu -i m. 1) (la vechii evrei) Membru al unei grupari politico-religioase din perioada precrestina, care exprima, mai ales, interesele paturilor instarite orasenesti si care se caracteriza prin pedantism si ipocrizie in respectarea ritualului mozaic. 2) figurativ Persoana ipocrita si orgolioasa. /< limba slava (veche) farisei
5Fariseu (farisei), substantiv masculin –
1. Membru al unei grupari politico-religioase la vechii evrei. –
2. Om ipocrit, fatarnic.
Gr. φαρισαïος, prin intermediul limba slava (veche) farisĕi.
Secolul Xvi. – Derivat fariseean, adjectiv (invechit, de fariseu), din limba slava (veche) farisĕjaninŭ; farisesc, adjectiv (de fariseu); fariseeste, adverb (in mod ipocrit); fariseism, substantiv neutru, din franceza pharisaïme.
1. Membru al unei grupari politico-religioase la vechii evrei. –
2. Om ipocrit, fatarnic.
Gr. φαρισαïος, prin intermediul limba slava (veche) farisĕi.
Secolul Xvi. – Derivat fariseean, adjectiv (invechit, de fariseu), din limba slava (veche) farisĕjaninŭ; farisesc, adjectiv (de fariseu); fariseeste, adverb (in mod ipocrit); fariseism, substantiv neutru, din franceza pharisaïme.