Freca
Definitie, sens si explicatie
1Freca, frec, verb I. Tranzitiv
1. A misca fortat un corp pe suprafata altui corp cu care este in contact.
2. A amesteca indelung un aliment apasand cu putere, pentru a obtine o masa omogena si pufoasa. ♦ A sterge un obiect apasand in toate directiile cu un corp aspru sau moale pentru a-i indeparta murdaria sau pentru a-l face sa straluceasca; a lustrui, a curata.
3. A frictiona.
4. Figurativ (Familiar) A bate. ♢ Expresie A freca (cuiva) ridichea = a mustra pe cineva; a bate. ♦ A fi prea exigent, a obliga pe cineva la eforturi prea mari; a examina riguros. – Din limba latina Fricare.
1. A misca fortat un corp pe suprafata altui corp cu care este in contact.
2. A amesteca indelung un aliment apasand cu putere, pentru a obtine o masa omogena si pufoasa. ♦ A sterge un obiect apasand in toate directiile cu un corp aspru sau moale pentru a-i indeparta murdaria sau pentru a-l face sa straluceasca; a lustrui, a curata.
3. A frictiona.
4. Figurativ (Familiar) A bate. ♢ Expresie A freca (cuiva) ridichea = a mustra pe cineva; a bate. ♦ A fi prea exigent, a obliga pe cineva la eforturi prea mari; a examina riguros. – Din limba latina Fricare.
2Freca verb
1. verifica cuvantul: facalui.
2. verifica cuvantul: roade.
3. verifica cuvantul: frictiona.
1. verifica cuvantul: facalui.
2. verifica cuvantul: roade.
3. verifica cuvantul: frictiona.
3Freca verb verifica cuvantul: atinge, bate, lovi.
4Freca verb, indicativ prezent 1 singular frec, 3 singular si plural freaca
5A freca frec tranzitiv 1) (despre obiecte ce vin in contact unul cu altul) A apasa facand miscari. 2) (despre alimente) A amesteca indelung, apasand (prefacand intr-o pasta omogena). 3) A sterge apasat (pentru a indeparta murdaria). 4) familiar (corpul) A supune frictiunii; a frictiona. 5) figurativ familiar A supune unui tratament aspru. /<lat. fricare
6Freca (frec, frecat), verb –
1. A misca fortat un corp pe suprafata altui corp. –
2. A sterge, a curata. –
3. A frectiona. –
4. A bate, a ciomagi. –
5. A examina, a cerceta, a iscodi. – Mr. frec, fricare, megl. frec, fricari.
Limba Latina frĭcāre (Puscariu 647; Candrea-dens., 637; Rew 3501; Philippide, Ii, 643; Dar), conform limba albaneza fërkoń, limba italiana fregare, franceza frayer, prov., cat., sp., port. fregar.
Derivat frecator, adjectiv (care freaca); frecator, substantiv neutru (spalator, chiuveta); frecatura, substantiv feminin (frecare; loc care poarta urma unei frecari; mustrare, dojana); frecus, substantiv neutru (frecare; mustrare, dojana); frecatei, substantiv masculin plural (taitei; razuire, radere); frecatoare, substantiv feminin (cirpa de sters; cuvant invechit, pieptene, instrument de tortura; in tipografie, rulou care intinde cerneala); frecuciu, substantiv neutru (loc unde pestii isi depun icrele); frichini, verb (vulg., a sicii, a deranja, a plictisi); frichineala, substantiv feminin (vulg., frecare; siciiala).
1. A misca fortat un corp pe suprafata altui corp. –
2. A sterge, a curata. –
3. A frectiona. –
4. A bate, a ciomagi. –
5. A examina, a cerceta, a iscodi. – Mr. frec, fricare, megl. frec, fricari.
Limba Latina frĭcāre (Puscariu 647; Candrea-dens., 637; Rew 3501; Philippide, Ii, 643; Dar), conform limba albaneza fërkoń, limba italiana fregare, franceza frayer, prov., cat., sp., port. fregar.
Derivat frecator, adjectiv (care freaca); frecator, substantiv neutru (spalator, chiuveta); frecatura, substantiv feminin (frecare; loc care poarta urma unei frecari; mustrare, dojana); frecus, substantiv neutru (frecare; mustrare, dojana); frecatei, substantiv masculin plural (taitei; razuire, radere); frecatoare, substantiv feminin (cirpa de sters; cuvant invechit, pieptene, instrument de tortura; in tipografie, rulou care intinde cerneala); frecuciu, substantiv neutru (loc unde pestii isi depun icrele); frichini, verb (vulg., a sicii, a deranja, a plictisi); frichineala, substantiv feminin (vulg., frecare; siciiala).
7Freca, frec I v.t. a excita, a mangaia zonele erogene ale partenerului de sex. Ii. v.r. a se excita; a se mangaia reciproc. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)