Holocen
Definitie, sens si explicatie
1Holocén substantiv neutru, Holocén, -ă, holoceni, -e, adjectiv
1. Substantiv neutru: Ultima epoca a perioadei cuaternare; aluviu.
2. Adjectiv Care se refera la holocen (1). – Din franceza Holocène.
1. Substantiv neutru: Ultima epoca a perioadei cuaternare; aluviu.
2. Adjectiv Care se refera la holocen (1). – Din franceza Holocène.
2Holocén, -ă adjectiv, substantiv neutru (din) ultima epoca a cuaternarului, care se continua pana azi; aluviu; actual (Ii). (< franceza holocène)
3Holocén substantiv (Geol.) aluviu.
4Holocen adjectiv m., plural holoceni; f. singular holocena, plural holocene
5Holocen substantiv neutru
6Holocén substantiv neutru Ultima epoca (serie) a cuaternarului; aluviu. adjectiv Care apartine acestei epoci. [Varianta olocen substantiv neutru / < franceza holocene, conform limba greaca (veche) holos – intreg, kainos – recent].