Hăitui
Definitie, sens si explicatie
1Hăitui, haituiesc, verb Iv.
1. Intranzitiv si tranz.
A starni, a goni vanatul spre vanatori.
2. Tranzitiv A goni, a mana animalele domestice. ♦ Figurativ A urmari, a fugari pe cineva (ca pe un animal salbatic), pentru a-i face rau.
3. Tranzitiv A cutreiera, a strabate o regiune, un loc, urmarind pe cineva. – Din limba maghiara Hajtani.
1. Intranzitiv si tranz.
A starni, a goni vanatul spre vanatori.
2. Tranzitiv A goni, a mana animalele domestice. ♦ Figurativ A urmari, a fugari pe cineva (ca pe un animal salbatic), pentru a-i face rau.
3. Tranzitiv A cutreiera, a strabate o regiune, un loc, urmarind pe cineva. – Din limba maghiara Hajtani.
2Hăitui verb
1. a goni, a scorni, a starni, (popular) a zgorni. (A - vanatul din barlog.)
2. verifica cuvantul: fugari.
1. a goni, a scorni, a starni, (popular) a zgorni. (A - vanatul din barlog.)
2. verifica cuvantul: fugari.
3Haitui verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural haituiesc, imperfect 3 singular haituia; conjunctie: prezent 3 singular si plural haituiasca
4A hăitui -Iesc tranzitiv 1) (animale domestice) A face sa mearga (intr-o anumita directie), alungand din urma; a goni. 2) fam. (persoane) A urmari permanent cu scopul de a face un rau; a prigoni cu insistenta. [Silabe Hai-tui] /<ung. hajtani