Idioție
Definitie, sens si explicatie
1Idioție, idiotii, substantiv feminin
1. Debilitate mintala congenitala maxima, caracterizata prin incapacitatea insusirii vorbirii si a deprinderilor elementare, nivelul intelectual neatingand pe cel al unui copil normal, de doi ani; idiotenie (2).
2. Idiotenie (1). [Pronuntat: -di-o-] – Din franceza Idiotie.
1. Debilitate mintala congenitala maxima, caracterizata prin incapacitatea insusirii vorbirii si a deprinderilor elementare, nivelul intelectual neatingand pe cel al unui copil normal, de doi ani; idiotenie (2).
2. Idiotenie (1). [Pronuntat: -di-o-] – Din franceza Idiotie.
2Idioție substantiv feminin debilitate mintala congenitala maxima. ♢ (familiar) neghiobie, prostie, tampenie. (< franceza idiotie)
3Idioție substantiv
1. (Medical) cretinism, idiotenie, imbecilitate, tampeala, tampenie, (rar) tampie, tampime.
2. verifica cuvantul: prostie.
1. (Medical) cretinism, idiotenie, imbecilitate, tampeala, tampenie, (rar) tampie, tampime.
2. verifica cuvantul: prostie.
4Idiotie substantiv feminin (silabe -di-o-), art. idiotia, g.-d. art. idiotiei; plural idiotii, art. idiotiile
5Idioție -i f.
Stare patologica constand in debilitate mintala maxima, provocata de dezvoltarea insuficienta a glandei tiroide si a creierului; cretinism; imbecilitate. [G.-d. Idiotiei] /<fr. idiotie
Stare patologica constand in debilitate mintala maxima, provocata de dezvoltarea insuficienta a glandei tiroide si a creierului; cretinism; imbecilitate. [G.-d. Idiotiei] /<fr. idiotie
6Idioție substantiv feminin Starea celui idiot; tampenie. ♦ (Fam.) Neghiobie, prostie. [Genitiv -iei. / conform franceza idiotie].