Ironic -ă
Definitie, sens si explicatie
1Ironic, -ă, ironici, -ce, adjectiv Caruia ii place sa faca ironii, sa ia in ras; zeflemist, batjocoritor; care contine, care exprima o ironie; intepator. – Din franceza Ironique, limba latina Ironicus.
2Ironic, -ă adjectiv care ironizeaza, care exprima ironie; intepator. (< franceza ironique, limba latina ironicus)
3Ironic adjectiv persiflant, persiflator, zeflemist, zeflemitor, (figurativ) intepator. (Ton -.)
4Ironic adjectiv m., plural ironici; f. singular ironica, plural ironice
5Ironic1 adverb Cu ironie; batjocoritor. /<fr. ironique, limba latina ironicus
6Ironic2 -ca (-ci, -ce) Care contine sau exprima o ironie; batjocoritor; zeflemitor. Suras -. /<fr. ironique, limba latina ironicus
7Ironic, -ă adjectiv Care face ironii, care exprima o ironie; intepator. [Conform: franceza ironique].