Ironie
Definitie, sens si explicatie
1Ironie, ironii, substantiv feminin Vorba, fraza, expresie, afirmatie care contine o usoara batjocura la adresa cuiva sau a ceva, folosind de obicei semnificatii opuse sensului lor obisnuit; zeflemea, persiflare. ♢ Expresie Ironia sortii = joc neasteptat al intamplarii. – Din franceza Ironie, limba latina Ironia.
2Ironie substantiv feminin
1. persiflare. ♢ ironie a sortii = situatie intervenita contrar tuturor asteptarilor, ca un joc neasteptat al intamplarii.
2. categorie estetica si filozofica, desemnand expresii sau imagini cu semnificatii opuse sensului obisnuit, in scopul ridiculizarii disimulate. ♢ figura de stil prin care se enunta ceva pentru a se intelege contrariul. (< franceza ironie, limba latina ironia)
1. persiflare. ♢ ironie a sortii = situatie intervenita contrar tuturor asteptarilor, ca un joc neasteptat al intamplarii.
2. categorie estetica si filozofica, desemnand expresii sau imagini cu semnificatii opuse sensului obisnuit, in scopul ridiculizarii disimulate. ♢ figura de stil prin care se enunta ceva pentru a se intelege contrariul. (< franceza ironie, limba latina ironia)
3Ironie substantiv persiflare, zeflemea, (rar) persiflaj, (figurativ) impunsatura, intepatura, piscatura, sfichi, sfichiuitura. (O - cu adresa precisa.)
4Ironie substantiv feminin, art. ironia, g.-d. art. ironiei; plural ironii, art. ironiile
5Ironie -i f.
Vorba continand o usoara batjocura (la adresa cuiva sau a ceva). ♢ -a soartei joc al intamplarii, care pare a fi o urmare a unei intentii rele. [G.-d. Ironiei] /<lat. ironia, gr. eironeia
Vorba continand o usoara batjocura (la adresa cuiva sau a ceva). ♢ -a soartei joc al intamplarii, care pare a fi o urmare a unei intentii rele. [G.-d. Ironiei] /<lat. ironia, gr. eironeia
6Ironie substantiv feminin
1. Cuvant, fraza continand o usoara batjocura, folosind semnificatii opuse sensului lor obisnuit; zeflemea, persiflare. ♢ Ironia soartei = situatie intervenita contrar tuturor asteptarilor, ca un joc neasteptat al intamplarii.
2. Categorie estetica si filozofica desemnand expresii sau imagini cu semnificatii opuse sensului obisnuit, in scopul ridiculizarii disimulate. ♦ Figura de stil prin care se enunta ceva pentru a se intelege contrariul. [Genitiv -iei. / < franceza ironie, conform limba italiana, limba latina ironia, limba greaca (veche) eironeia – intrebare].
1. Cuvant, fraza continand o usoara batjocura, folosind semnificatii opuse sensului lor obisnuit; zeflemea, persiflare. ♢ Ironia soartei = situatie intervenita contrar tuturor asteptarilor, ca un joc neasteptat al intamplarii.
2. Categorie estetica si filozofica desemnand expresii sau imagini cu semnificatii opuse sensului obisnuit, in scopul ridiculizarii disimulate. ♦ Figura de stil prin care se enunta ceva pentru a se intelege contrariul. [Genitiv -iei. / < franceza ironie, conform limba italiana, limba latina ironia, limba greaca (veche) eironeia – intrebare].