Iscusi
Definitie, sens si explicatie
1Iscusi, iscusesc, verb Iv.
Tranzitiv si reflexiv (Înv.) A (se) face mai indemanatic, mai ager. mai istet; a (se) face mai fin, mai rafinat. – Din limba slava (veche) Iskusiti.
Tranzitiv si reflexiv (Înv.) A (se) face mai indemanatic, mai ager. mai istet; a (se) face mai fin, mai rafinat. – Din limba slava (veche) Iskusiti.
2Iscusi verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural iscusesc, imperfect 3 singular iscusea; conjunctie: prezent 3 singular si plural iscuseasca
3A iscusi -esc tranzitiv A face mai ager, mai istet. /<sl. iskusiti
4Iscusi, iscusesc, verb Iv (popular)
1. a pune la incercare, a ispiti.
2. a invata pe cineva, a-l destepta.
3. a capata experienta, a deveni istet, dibaci, indemanatic; a se destepta, a se deschide la minte, a-si ascuti mintea.
4. a se face vestit.
5. a deveni siret.
6. a face pe desteptul, pe invatatul.
7. a deveni mai fin, a se rafina, a se perfectiona.
1. a pune la incercare, a ispiti.
2. a invata pe cineva, a-l destepta.
3. a capata experienta, a deveni istet, dibaci, indemanatic; a se destepta, a se deschide la minte, a-si ascuti mintea.
4. a se face vestit.
5. a deveni siret.
6. a face pe desteptul, pe invatatul.
7. a deveni mai fin, a se rafina, a se perfectiona.
5Iscusi (iscusesc, iscusit), verb –
1. A cerceta, a mina. –
2. A instrui, a educa. –
3. (Refl.) A se forma, a se instrui, a ajunge sa stapineasca o disciplina.
Sl. iskusiti „a incerca” (Miklosich, Slaw.
Elem., 24; Cihac, Ii, 150; Tiktin).
Înv., cu toate sensurile, se folosesc numai formele iscusire, substantiv feminin (capacitate, iscusinta) si iscusit, adjectiv (dibaci, capabil). – Derivat iscusitor, adjectiv (demon); iscusie (var. iscuseala, iscusime, iscusenie), substantiv feminin (dibacie, indeminare), toate cuvant invechit; iscusinta, substantiv feminin (dibacie).
1. A cerceta, a mina. –
2. A instrui, a educa. –
3. (Refl.) A se forma, a se instrui, a ajunge sa stapineasca o disciplina.
Sl. iskusiti „a incerca” (Miklosich, Slaw.
Elem., 24; Cihac, Ii, 150; Tiktin).
Înv., cu toate sensurile, se folosesc numai formele iscusire, substantiv feminin (capacitate, iscusinta) si iscusit, adjectiv (dibaci, capabil). – Derivat iscusitor, adjectiv (demon); iscusie (var. iscuseala, iscusime, iscusenie), substantiv feminin (dibacie, indeminare), toate cuvant invechit; iscusinta, substantiv feminin (dibacie).