Ismă -me
Definitie, sens si explicatie
1Isma (-me), substantiv feminin –
1. (Înv.) Miros, parfum. –
2. Menta.
Varianta izma.
Mr. aνiazmu.
Ngr. (ἀ)γιόσμος „menta”, de unde si limba albaneza dhiozmë, bulgara giozum.
Cuvintul limba neogreaca:, din limba greaca (veche) ἠδύοσμον, pare sa fi suferit o apropiere de ἀγίασμα, conform aghiasma, poate datorita folosirii acestei plante (conform sp. hisopo „planta” si „matauz”).
Din limba greaca (veche) òσμή „miros” dupa Tiktin; de la òσμή prin intermediul unei forme eolice ὔσμη › *iusma, dupa Diculescu, Elementele, 482; de la mag. izme, dupa Galdi, Dict., 178; din mag. izmat „parfum” ‹ limba germana Schmack, dupa Puscariu, Dacor., Vii, 117; Puscariu, Lr., 105 si Dar.
1. (Înv.) Miros, parfum. –
2. Menta.
Varianta izma.
Mr. aνiazmu.
Ngr. (ἀ)γιόσμος „menta”, de unde si limba albaneza dhiozmë, bulgara giozum.
Cuvintul limba neogreaca:, din limba greaca (veche) ἠδύοσμον, pare sa fi suferit o apropiere de ἀγίασμα, conform aghiasma, poate datorita folosirii acestei plante (conform sp. hisopo „planta” si „matauz”).
Din limba greaca (veche) òσμή „miros” dupa Tiktin; de la òσμή prin intermediul unei forme eolice ὔσμη › *iusma, dupa Diculescu, Elementele, 482; de la mag. izme, dupa Galdi, Dict., 178; din mag. izmat „parfum” ‹ limba germana Schmack, dupa Puscariu, Dacor., Vii, 117; Puscariu, Lr., 105 si Dar.