Locotenent
Definitie, sens si explicatie
1Locotenént substantiv masculin
1. loctiitor. ♢ comandant ajutor al unei mari unitati din armata Romei antice.
2. grad de ofiter imediat superior celui de sublocotenent. o - -major = grad de ofiter imediat superior locotenentului; - -colonel = grad de ofiter imediat superior maiorului. (< limba italiana locotenente)
1. loctiitor. ♢ comandant ajutor al unei mari unitati din armata Romei antice.
2. grad de ofiter imediat superior celui de sublocotenent. o - -major = grad de ofiter imediat superior locotenentului; - -colonel = grad de ofiter imediat superior maiorului. (< limba italiana locotenente)
2Locotenént, locotenenti, substantiv masculin
1. Grad de ofiter superior sublocotenentului si inferior locotenentului-major; persoana care are acest grad. ♢ Locotenent-major = grad de ofiter superior locotenentului si inferior capitanului; persoana care poarta acest grad.
Locotenent-colonel = grad de ofiter superior mai mare decat maiorul si inferior colonelului; persoana care poarta acest grad. (Înv.); Locotenent-comandor = grad de ofiter in aviatia sau marina militara, echivalent cu maiorul; persoana care purta acest grad.
2. (Înv.) Persoana care tine locul unui demnitar. – Din limba italiana Locotenente.
1. Grad de ofiter superior sublocotenentului si inferior locotenentului-major; persoana care are acest grad. ♢ Locotenent-major = grad de ofiter superior locotenentului si inferior capitanului; persoana care poarta acest grad.
Locotenent-colonel = grad de ofiter superior mai mare decat maiorul si inferior colonelului; persoana care poarta acest grad. (Înv.); Locotenent-comandor = grad de ofiter in aviatia sau marina militara, echivalent cu maiorul; persoana care purta acest grad.
2. (Înv.) Persoana care tine locul unui demnitar. – Din limba italiana Locotenente.
3Locotenént substantiv (Militar)
1. (invechit) porucic, porusnic.
2. locotenent-colonel = (rusism cuvant invechit) podpolcovnic.
1. (invechit) porucic, porusnic.
2. locotenent-colonel = (rusism cuvant invechit) podpolcovnic.
4Locotenent substantiv masculin, plural locotenenti; abr. lt.
5Locotenént -ti m.
Ofiter cu grad imediat superior sublocotenentului. ♢ - major ofiter cu grad intre locotenent si capitan. --colonel ofiter cu grad intre maior si colonel. /<it. locotenente
Ofiter cu grad imediat superior sublocotenentului. ♢ - major ofiter cu grad intre locotenent si capitan. --colonel ofiter cu grad intre maior si colonel. /<it. locotenente
6Locotenént substantiv masculin
1. Loctiitor. ♦ Comandant ajutor al unei mari unitati din armata Romei antice.
2. Grad militar imediat superior gradului de sublocotenent; ofiter care are acest grad. ♢ Locotenent-major = grad de ofiter imediat superior locotenentului; locotenent-colonel = grad de ofiter imediat superior maiorului; (in trecut) locotenent-comandor = grad de ofiter din aviatie sau marina, echivalent cu acela de maior din armata de uscat; cel care purta acest grad. [Conform: limba italiana luogotenente, franceza lieutenant, limba latina locum tenens].
1. Loctiitor. ♦ Comandant ajutor al unei mari unitati din armata Romei antice.
2. Grad militar imediat superior gradului de sublocotenent; ofiter care are acest grad. ♢ Locotenent-major = grad de ofiter imediat superior locotenentului; locotenent-colonel = grad de ofiter imediat superior maiorului; (in trecut) locotenent-comandor = grad de ofiter din aviatie sau marina, echivalent cu acela de maior din armata de uscat; cel care purta acest grad. [Conform: limba italiana luogotenente, franceza lieutenant, limba latina locum tenens].