Mirosi
Definitie, sens si explicatie
1Mirosi, miros, verb Iv.
1. Tranzitiv si instranzitiv A simti, a percepe un miros (2). ♦ Tranzitiv A apropia nasul de ceva sau de cineva pentru a percepe un miros (2).
2. Intranzitiv A avea (si a raspandi) un miros (2). ♢ Expresie Miroase a... = prevesteste, anunta (ceva).
3. Tranzitiv si instranzitiv Figurativ (Familiar) A presimti, a banui. ♦ Tranzitiv A dibui, a simti prezenta cuiva sau a ceva. [Varianta: (popular) Amirosi verb Iv] – Din limba slava (veche) Mirosati.
1. Tranzitiv si instranzitiv A simti, a percepe un miros (2). ♦ Tranzitiv A apropia nasul de ceva sau de cineva pentru a percepe un miros (2).
2. Intranzitiv A avea (si a raspandi) un miros (2). ♢ Expresie Miroase a... = prevesteste, anunta (ceva).
3. Tranzitiv si instranzitiv Figurativ (Familiar) A presimti, a banui. ♦ Tranzitiv A dibui, a simti prezenta cuiva sau a ceva. [Varianta: (popular) Amirosi verb Iv] – Din limba slava (veche) Mirosati.
2Mirosi verb verifica cuvantul: anticipa, banui, crede, ghici, gandi, imagina, intui, inchipui, intrezari, presimti, presupune, prevedea, simti, socoti, sti, visa.
3Mirosi verb
1. (invechit) a odora. (Flori care - imbietor.)
2. a duhni, a puti, (prin Moldova) a se auzi, (Moldova) a duhli, (invechit) a duhori. (- a bautura.)
3. (invechit si reg.) a(-i) puti. (Îi - a caine.)
4. a adulmeca, (rar) a puncta, (regional) a musina, a muslui, a ulma, a vetri, (Munt. si Olt.) a masai, (invechit) a adulma. (Ogarul - vanatul.)
1. (invechit) a odora. (Flori care - imbietor.)
2. a duhni, a puti, (prin Moldova) a se auzi, (Moldova) a duhli, (invechit) a duhori. (- a bautura.)
3. (invechit si reg.) a(-i) puti. (Îi - a caine.)
4. a adulmeca, (rar) a puncta, (regional) a musina, a muslui, a ulma, a vetri, (Munt. si Olt.) a masai, (invechit) a adulma. (Ogarul - vanatul.)
4Mirosi verb, indicativ prezent 1 singular miros, 3 singular miroase, 3 plural miros/miroase, imperfect 3 singular mirosea; conjunctie: prezent 3 singular si plural miroasa
5A mirosi2 miros tranzitiv 1) A simti cu ajutorul mirosului; a percepe prin simtul mirosului. 2) A examina cu ajutorul nasului (pentru a percepe un miros). 3) fig.
A simti din timp (prin intuitie); a presimti. 4) (despre animale) A descoperi cu ajutorul mirosului; a adulmeca. /<sl. mirosati
A simti din timp (prin intuitie); a presimti. 4) (despre animale) A descoperi cu ajutorul mirosului; a adulmeca. /<sl. mirosati
6A mirosi1 pers. 3 Miroase intranzitiv (despre substante, corpuri, plante etcetera) A avea sau a raspandi un miros. Floarea miroase. ♢ Miroase a (Ceva) a exista semne (de ceva); a prevesti (ceva). Nu miroase a bine e semn rau. /<sl. mirosati
7Mirosi (miros, mirosit), verb –
1. A exala miros. –
2. A percepe mirosul. –
3. A adulmeca. – Varianta amirosi, (a)mirosesc.
Megl. mirises, mirisiri.
Ngr. μυρώνω, aorist ἐμύρωσα „a parfuma” (Graur, Bl, Iv, 102; Puscariu, Lr., 260), conform v limba sarba: mirisati (Vasmer, Gr., 99), bulgara mirisati, mirosati (secolul Xvii).
Derivat din limba slava (veche) (Tiktin; Candrea) nu e o ipoteza necesara.
Completat de amirosi, este un cuvint de uz general (Alr, I, 77). – Conform: mir.
Derivat miros, substantiv neutru (odor, parfum; olfactie), postverbal, sau direct din limba neogreaca: μύρωσις „ungere” (Roesler 573; Murnu 37); miroseala, substantiv feminin (invechit, mir; odor, parfum); mirosenie, substantiv feminin (invechit, mir; cuvant invechit, parfum); miroseata, substantiv feminin (parfum); mirositor, adjectiv (parfumat, odorant).
1. A exala miros. –
2. A percepe mirosul. –
3. A adulmeca. – Varianta amirosi, (a)mirosesc.
Megl. mirises, mirisiri.
Ngr. μυρώνω, aorist ἐμύρωσα „a parfuma” (Graur, Bl, Iv, 102; Puscariu, Lr., 260), conform v limba sarba: mirisati (Vasmer, Gr., 99), bulgara mirisati, mirosati (secolul Xvii).
Derivat din limba slava (veche) (Tiktin; Candrea) nu e o ipoteza necesara.
Completat de amirosi, este un cuvint de uz general (Alr, I, 77). – Conform: mir.
Derivat miros, substantiv neutru (odor, parfum; olfactie), postverbal, sau direct din limba neogreaca: μύρωσις „ungere” (Roesler 573; Murnu 37); miroseala, substantiv feminin (invechit, mir; odor, parfum); mirosenie, substantiv feminin (invechit, mir; cuvant invechit, parfum); miroseata, substantiv feminin (parfum); mirositor, adjectiv (parfumat, odorant).