Mugi
Definitie, sens si explicatie
1Mugi, pers. 3 mugeste, verb Iv.
Intranzitiv I. (Despre unele animale cornute) A scoate sunete prelungi, caracteristice; a zbiera, a rage. Ii. P. anal.
1. (Despre oameni) A striga puternic; a urla, a racni.
2. (Despre unele instrumente muzicale, unelte etcetera) A produce (prin lovire, frecare, explozie etcetera) sunete puternice, suparatoare. ♦ (Despre arme de foc) A bubui puternic.
3. (Despre ape si despre vant) A vui puternic; a urla. [Prez. indicativ pers. 3 si: muge] – Limba Latina Mugire.
Intranzitiv I. (Despre unele animale cornute) A scoate sunete prelungi, caracteristice; a zbiera, a rage. Ii. P. anal.
1. (Despre oameni) A striga puternic; a urla, a racni.
2. (Despre unele instrumente muzicale, unelte etcetera) A produce (prin lovire, frecare, explozie etcetera) sunete puternice, suparatoare. ♦ (Despre arme de foc) A bubui puternic.
3. (Despre ape si despre vant) A vui puternic; a urla. [Prez. indicativ pers. 3 si: muge] – Limba Latina Mugire.
2Mugi verb a rage, a zbiera, (invechit si reg.) a rugi, (regional) a rancai, a rancalui, (Transilvania) a bauni. (Vitele -.)
3Mugi verb, indicativ prezent 3 singular mugeste, 3 plural mugesc, imperfect 3 singular mugea; conjunctie: prezent 3 singular si plural mugeasca
4A mugi pers. 3 -este intranzitiv 1) (despre animale cornute) A scoate sunete prelungi si puternice, caracteristice speciei; a rage; a zbiera; a racni. 2) fig. familiar (despre oameni) A scoate sunete, strigate violente si prelungi; a urla; a zbiera. 3) fig. (despre unele fenomene ale naturii) A produce un zgomot puternic si prelung; a urla; a vui; a vajai. 4) (despre unele unelte, instrumente muzicale etcetera) A scoate sunete prelungi si stridente. /<lat. mugire
5Mugi (-gesc, mugit), verb – A rage, a zbiera, a urla. – Mr. mudzescu, mudzire.
Limba Latina mūgῑre (Puscariu 1118; Candrea-dens., 1160; Rew 5719), conform limba italiana muggire, verifica cuvantul: franceza muire. – Derivat muget, substantiv neutru, ca raget, sunet, pocnet etcetera (dupa Puscariu 1119 si Candrea-dens., 1161, direct din limba latina mūgῑtum), conform Byck-graur, I, 20; mugitor, adjectiv (care mugeste).
Limba Latina mūgῑre (Puscariu 1118; Candrea-dens., 1160; Rew 5719), conform limba italiana muggire, verifica cuvantul: franceza muire. – Derivat muget, substantiv neutru, ca raget, sunet, pocnet etcetera (dupa Puscariu 1119 si Candrea-dens., 1161, direct din limba latina mūgῑtum), conform Byck-graur, I, 20; mugitor, adjectiv (care mugeste).