Măsurător -oare
Definitie, sens si explicatie
1Măsurător, -oare, masuratori, -oare, adjectiv , substantiv
1. Adjectiv (Rar) Care masoara; cu care se masoara.
2. Substantiv masculin si feminin: Persoana care masoara ceva; spec. lucrator care efectueaza operatii de masurare. ♢ (Popular) Masurator de pamant = inginer hotarnic.
3. Substantiv neutru: si feminin: Nume dat unor obiecte care servesc la masurat. ♦ Compas sau instrument folosit pentru a masura sau a verifica dimensiunile interioare sau exterioare ale unui obiect. – Masura + sufix -tor.
1. Adjectiv (Rar) Care masoara; cu care se masoara.
2. Substantiv masculin si feminin: Persoana care masoara ceva; spec. lucrator care efectueaza operatii de masurare. ♢ (Popular) Masurator de pamant = inginer hotarnic.
3. Substantiv neutru: si feminin: Nume dat unor obiecte care servesc la masurat. ♦ Compas sau instrument folosit pentru a masura sau a verifica dimensiunile interioare sau exterioare ale unui obiect. – Masura + sufix -tor.
2Măsurător substantiv verifica cuvantul: repede.
3Masurator adjectiv m., plural masuratori; f. singular si plural masuratoare
4Masurator (persoana) substantiv masculin, plural masuratori
5Masurator (instrument) substantiv neutru, plural masuratoare
6Măsurător3 -oare (-ori, -oare) m. si f.
Persoana care efectueaza operatii de masurare. /a masura + sufix -ator
Persoana care efectueaza operatii de masurare. /a masura + sufix -ator
7Măsurător2 -oare n.
Instrument pentru masurat sau pentru verificarea masurarii. /a masura + sufix -ator
Instrument pentru masurat sau pentru verificarea masurarii. /a masura + sufix -ator
8Măsurător1 -oare (-ori, -oare) rar Care masoara; care serveste la masurat. /a masura + sufix -ator