Norma
Definitie, sens si explicatie
1Norma, normez, verb I. Tranzitiv
1. A determina cantitatea de munca necesara pentru efectuarea unui produs, pentru executarea unei operatii sau o cantitate de produse care trebuie sa fie obtinuta intr-o unitate de timp in anumite conditii tehnico-organizatorice. ♦ A stabili cantitatea de materie prima, de combustibil etcetera necesara pentru obtinerea unui produs.
2. A supune unei norme (1), a stabili ceva prin norme. – Din Norma.
1. A determina cantitatea de munca necesara pentru efectuarea unui produs, pentru executarea unei operatii sau o cantitate de produse care trebuie sa fie obtinuta intr-o unitate de timp in anumite conditii tehnico-organizatorice. ♦ A stabili cantitatea de materie prima, de combustibil etcetera necesara pentru obtinerea unui produs.
2. A supune unei norme (1), a stabili ceva prin norme. – Din Norma.
2Norma verb, indicativ prezent 1 singular normez, 3 singular si plural normeaza
3A norma -ez tranzitiv A face sa corespunda unei norme. /Din norma
4Norma verb I. tr.
A stabili norma (de lucru). [Conform: limba germana normen, normieren, limba rusa normirovati].
A stabili norma (de lucru). [Conform: limba germana normen, normieren, limba rusa normirovati].
5Norma verb tr.
1. a stabili norma de munca pentru un anumit domeniu de activitate. ♢ a stabili cantitatea de materie prima, de combustibil etcetera necesara.
2. a supune unei norme (1). (< norma)
1. a stabili norma de munca pentru un anumit domeniu de activitate. ♢ a stabili cantitatea de materie prima, de combustibil etcetera necesara.
2. a supune unei norme (1). (< norma)