Norod
Definitie, sens si explicatie
1Norod, noroade, substantiv neutru
1. (Popular) Popor, natiune, neam; persoana sau grup de oameni care face parte dintr-un anumit popor, dintr-o anumita natiune. ♦ (Înv. si popular) Totalitatea credinciosilor care apartin unui cult crestin, unei eparhii etcetera
2. Numar mare, multime, masa de oameni.
3. Grosul populatiei; spec. taranimea. – Din limba slava (veche) Narodŭ.
1. (Popular) Popor, natiune, neam; persoana sau grup de oameni care face parte dintr-un anumit popor, dintr-o anumita natiune. ♦ (Înv. si popular) Totalitatea credinciosilor care apartin unui cult crestin, unei eparhii etcetera
2. Numar mare, multime, masa de oameni.
3. Grosul populatiei; spec. taranimea. – Din limba slava (veche) Narodŭ.
2Norod substantiv
1. verifica cuvantul: popor.
2. verifica cuvantul: gloata.
1. verifica cuvantul: popor.
2. verifica cuvantul: gloata.
3Norod substantiv verifica cuvantul: natiune, neam, popor, populatie, semintie.
4Norod substantiv neutru, plural noroade
5Norod -oade n. pop. 1) Totalitate de persoane care traiesc pe un anumit teritoriu; populatie; popor. 2) Totalitate a oamenilor de o anumita nationalitate; popor; neam; semintie. 3) Masa truditoare a unei tari; popor. /<sl. narodu
6Norod (noroade), substantiv neutru –
1. Popor, natie. –
2. Multime, gloata.
Sl. narodŭ, din roditi „a zamisli” (Miklosich, Slaw.
Elem., 32; Cihac, Ii, 218), conform rod. – Derivat norodos, adjectiv (invechit, plin de lume, populat).
1. Popor, natie. –
2. Multime, gloata.
Sl. narodŭ, din roditi „a zamisli” (Miklosich, Slaw.
Elem., 32; Cihac, Ii, 218), conform rod. – Derivat norodos, adjectiv (invechit, plin de lume, populat).