Novator -oare
Definitie, sens si explicatie
1Novator, -oare, novatori, -oare, substantiv masculin si feminin:, adjectiv (Livresc)
1. Substantiv masculin si feminin: Persoana cu idei si conceptii noi; persoana care introduce o noutate (utila).
2. Substantiv masculin si feminin: (Peior.) Persoana care vrea sa inoveze cu orice pret.
3. Adjectiv Care aduce, cuprinde idei noi; innoitor.
Actiune novatoare. – Din franceza Novateur, limba latina Novator.
1. Substantiv masculin si feminin: Persoana cu idei si conceptii noi; persoana care introduce o noutate (utila).
2. Substantiv masculin si feminin: (Peior.) Persoana care vrea sa inoveze cu orice pret.
3. Adjectiv Care aduce, cuprinde idei noi; innoitor.
Actiune novatoare. – Din franceza Novateur, limba latina Novator.
2Novator antonim: conservator
3Novator adjectiv verifica cuvantul: innoitor, primenitor, reformator, regenerator, transformator.
4Novator substantiv masculin, adjectiv m., plural novatori; f. singular si plural novatoare, g.-d. singular art. novatoarei
5Novator2 -i m.
Persoana care introduce si promoveaza idei sau metode noi in-tr-un domeniu de activitate. /<fr. novateur, limba latina novator
Persoana care introduce si promoveaza idei sau metode noi in-tr-un domeniu de activitate. /<fr. novateur, limba latina novator
6Novator1 -oare (-ori, -oare) Care innoieste, inoveaza ceva; inovator; innoitor. Spirit -. /<fr. novateur, limba latina novator
7Novator, -oare adjectiv (Rar) Înnoitor, primenitor. substantiv masculin si feminin: Om cu idei si conceptii noi. ♦ (Peior.) Cel care vrea sa inoveze cu orice pret. [Conform: franceza novateur, limba italiana novatore, limba latina novator].
8Novator, -oare I. adjectiv innoitor.
Ii. substantiv masculin f. om cu idei si conceptii noi; cel care introduce o noutate intr-un domeniu oarecare. (< franceza novateur, limba latina novator)
Ii. substantiv masculin f. om cu idei si conceptii noi; cel care introduce o noutate intr-un domeniu oarecare. (< franceza novateur, limba latina novator)