Obelisc
Definitie, sens si explicatie
1Obelisc, obeliscuri, substantiv neutru Monument comemorativ de origine egipteana, de forma unui stalp inalt si ascutit la varf, alcatuit de obicei dintr-un singur bloc de piatra si acoperit cu inscriptii. ♦ Stalp sau piesa de lemn, de piatra etcetera de forma monumentului descris mai sus, folosit ca element de arhitectura. – Din franceza Obelisque.
2Obelisc substantiv neutru, plural obeliscuri
3Obelisc -uri n.
Monument comemorativ sau decorativ constand dintr-un singur bloc de piatra, lucrat, de regula, in fatete si ascutit la varf. /<fr. obelisque
Monument comemorativ sau decorativ constand dintr-un singur bloc de piatra, lucrat, de regula, in fatete si ascutit la varf. /<fr. obelisque
4Obelisc substantiv neutru Monument comemorativ sau decorativ, in forma de trunchi de piramida cu baza patrata, format in general dintr-un singur bloc de piatra. [> franceza obelisque, conform limba greaca (veche) obeliskos – frigare].
5Obelisc substantiv neutru Monument comemorativ sau decorativ, in forma de trunchi de piramida cu baza patrata, format in general dintr-un singur bloc de piatra. [< franceza obelisque, conform limba greaca (veche) obeliskos – frigare].
6Obelisc substantiv neutru monument comemorativ in forma de trunchi de piramida cu baza patrata, monolit. (< franceza obelisque, limba latina obeliscus, limba greaca (veche) obeliskos)