Obliga
Definitie, sens si explicatie
1Obliga, oblig, verb I.
1. Tranzitiv A constrange, a sili (pe cineva la ceva); a impune.
2. Tranzitiv si reflexiv A (se) indatora.
3. Reflexiv A se angaja, a-si lua o sarcina, o raspundere. – Din limba latina Obligare, franceza Obliger.
1. Tranzitiv A constrange, a sili (pe cineva la ceva); a impune.
2. Tranzitiv si reflexiv A (se) indatora.
3. Reflexiv A se angaja, a-si lua o sarcina, o raspundere. – Din limba latina Obligare, franceza Obliger.
2Obliga verb
1. verifica cuvantul: constrange.
2. verifica cuvantul: nevoi.
3. verifica cuvantul: supune.
4. a condamna, a constrange, a forta, a sili, (popular) a osandi. (M-a - la inactivitate.)
5. verifica cuvantul: reduce.
6. verifica cuvantul: indatora.
7. verifica cuvantul: angaja.
1. verifica cuvantul: constrange.
2. verifica cuvantul: nevoi.
3. verifica cuvantul: supune.
4. a condamna, a constrange, a forta, a sili, (popular) a osandi. (M-a - la inactivitate.)
5. verifica cuvantul: reduce.
6. verifica cuvantul: indatora.
7. verifica cuvantul: angaja.
3Obliga verb (silabe -bli-), indicativ prezent 1 singular oblig, 3 singular si plural obliga; conjunctie: prezent 3 singular si plural oblige
4A se obliga ma oblig intranzitiv A-si asuma sarcina; a se angaja; a se lega. [Silabe -bli-] /<lat. obligare, limba franceza: obliger
5A obliga oblig tranzitiv 1) (persoane) A pune cu forta (sa faca ceva); a sili; a forta; a constrange; a impune. 2) (despre indatoriri de ordin juridic sau moral) A face sa fie dator; a indatora. Legea -a.
Nobletea lor ne -a. [Silabe: -bli-] /<lat. obligare, franceza obliger
Nobletea lor ne -a. [Silabe: -bli-] /<lat. obligare, franceza obliger
6Obliga verb I.
1. tr., reflexiv A (se) indatora. ♦ A da sau a lua asupra-si o sarcina, a (se) angaja.
2. tr.
A constrange, a sili (pe cineva la ceva). [P.i. oblig. / < limba latina obligare, conform franceza obliger].
1. tr., reflexiv A (se) indatora. ♦ A da sau a lua asupra-si o sarcina, a (se) angaja.
2. tr.
A constrange, a sili (pe cineva la ceva). [P.i. oblig. / < limba latina obligare, conform franceza obliger].
7Obliga verb I. tr., reflexiv a (se) indatora. ♢ a da, a lua asupra-si o sarcina, a (se) angaja.
Ii. tr. a constrange. (< limba latina obligare, franceza obliger)
Ii. tr. a constrange. (< limba latina obligare, franceza obliger)
8Obliga (oblig, obligat), verb – A sili.
Limba Latina obligare (secolul Xix). – Derivat (din franceza) obligativitate, substantiv feminin; obligator(iu), adjectiv ; obligati(un)e, substantiv feminin
Limba Latina obligare (secolul Xix). – Derivat (din franceza) obligativitate, substantiv feminin; obligator(iu), adjectiv ; obligati(un)e, substantiv feminin