Plutui
Definitie, sens si explicatie
1Plutui, plutuiesc, verb Iv.
Tranzitiv A supune pieile tabacite unei operatii de finisare, tratandu-le cu saruri de crom, pentru a le face moi si a le da un aspect placut. – Pluta2 + sufix -ui.
Tranzitiv A supune pieile tabacite unei operatii de finisare, tratandu-le cu saruri de crom, pentru a le face moi si a le da un aspect placut. – Pluta2 + sufix -ui.
2Plutui verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural plutuiesc, imperfect 3 singular plutuia; conjunctie: prezent 3 singular si plural plutuiasca
3A plutui -iesc tranzitiv (piei tabacite) A supune operatiei de finisare pentru a le micsora si a le imprima un desen. /pluta + sufix -ui