Rupe
Definitie, sens si explicatie
1Rupe, rup, verb Iii.
1. Tranzitiv A distruge continuitatea unui material solid sub actiunea unor solicitari mecanice; a desparti (intentionat) un obiect in doua sau in mai multe bucati. ♢ Expresie A rupe (sau reflexiv) a i se rupe (cuiva) inima (sau sufletul, rarunchii) = a produce (cuiva) sau a simti o mare durere. ♦ A(-si) fractura o mana, un picior etcetera ♢ Expresie A-si rupe picioarele = a umbla mult (fara folos).
A-si rupe gatul = a-si pierde viata, cinstea, averea.
A-si rupe pieptul = a-si obosi plamanii (vorbind sau cantand prea mult). ♦ A intrerupe, a curma tacerea, relatiile cu cineva. ♢ Expresie A o rupe cu cineva sau cu ceva = a pune capat unui obicei, unui sistem, unei atitudini sau legaturi.
A rupe pretul (sau targul) = a ajunge la invoiala dupa o tocmeala indelungata.
2. Tranzitiv A distruge un obiect prin intrebuintare.
3. Tranzitiv (Adesea figurativ) A distruge un obiect prin sfaramare, spargere etcetera Apele rup stavilarele. ♢ Expresie A rupe frontul = a strapunge linia de aparare a inamicului.
4. Tranzitiv A sfasia un lucru smulgand bucati dintr-insul. ♦ A sfasia un animal sau un om. ♦ A zdrobi, a strivi.
5. Tranzitiv A smulge. ♢ Expresie A rupe cuiva urechile = a pedepsi pe cineva tragandu-l de urechi.
A-si rupe de la gura = a se lipsi de strictul necesar in folosul altcuiva. ♦ A culege flori, fructe etcetera ♦ A obtine (cu greu) o suma de bani.
6. Reflexiv si tranz.
A (se) departa, a (se) desprinde de cineva sau de ceva.
Se rupsera din gramada. ♦ Reflexiv (Despre grupuri, colectivitati) A se imprastia. ♢ Expresie (Tranzitiv) A rupe randurile = (despre un grup de oameni) a fugi, stricand ordinea unui sir aliniat.
A o rupe la (sau de) fuga (rar, la goana, la sanatoasa sau de-a fuga) = a o lua la fuga. ♦ Tranzitiv A-si deschide (cu efort) drum de trecere.
7. Tranzitiv Figurativ A se exprima cu greu intr-o limba straina, a sti foarte putin o limba straina. [Varianta: (regional) Rumpe verb Iii] – Limba Latina Rumpĕre.
1. Tranzitiv A distruge continuitatea unui material solid sub actiunea unor solicitari mecanice; a desparti (intentionat) un obiect in doua sau in mai multe bucati. ♢ Expresie A rupe (sau reflexiv) a i se rupe (cuiva) inima (sau sufletul, rarunchii) = a produce (cuiva) sau a simti o mare durere. ♦ A(-si) fractura o mana, un picior etcetera ♢ Expresie A-si rupe picioarele = a umbla mult (fara folos).
A-si rupe gatul = a-si pierde viata, cinstea, averea.
A-si rupe pieptul = a-si obosi plamanii (vorbind sau cantand prea mult). ♦ A intrerupe, a curma tacerea, relatiile cu cineva. ♢ Expresie A o rupe cu cineva sau cu ceva = a pune capat unui obicei, unui sistem, unei atitudini sau legaturi.
A rupe pretul (sau targul) = a ajunge la invoiala dupa o tocmeala indelungata.
2. Tranzitiv A distruge un obiect prin intrebuintare.
3. Tranzitiv (Adesea figurativ) A distruge un obiect prin sfaramare, spargere etcetera Apele rup stavilarele. ♢ Expresie A rupe frontul = a strapunge linia de aparare a inamicului.
4. Tranzitiv A sfasia un lucru smulgand bucati dintr-insul. ♦ A sfasia un animal sau un om. ♦ A zdrobi, a strivi.
5. Tranzitiv A smulge. ♢ Expresie A rupe cuiva urechile = a pedepsi pe cineva tragandu-l de urechi.
A-si rupe de la gura = a se lipsi de strictul necesar in folosul altcuiva. ♦ A culege flori, fructe etcetera ♦ A obtine (cu greu) o suma de bani.
6. Reflexiv si tranz.
A (se) departa, a (se) desprinde de cineva sau de ceva.
Se rupsera din gramada. ♦ Reflexiv (Despre grupuri, colectivitati) A se imprastia. ♢ Expresie (Tranzitiv) A rupe randurile = (despre un grup de oameni) a fugi, stricand ordinea unui sir aliniat.
A o rupe la (sau de) fuga (rar, la goana, la sanatoasa sau de-a fuga) = a o lua la fuga. ♦ Tranzitiv A-si deschide (cu efort) drum de trecere.
7. Tranzitiv Figurativ A se exprima cu greu intr-o limba straina, a sti foarte putin o limba straina. [Varianta: (regional) Rumpe verb Iii] – Limba Latina Rumpĕre.
2Rupe verb verifica cuvantul: curma, incepe, intrerupe, porni, taia.
3Rupe verb
1. verifica cuvantul: frange.
2. a ceda, a se frange. (Materialul s-a - la presiune.)
3. verifica cuvantul: plesni.
4. verifica cuvantul: sparge.
5. verifica cuvantul: zdrentui.
6. verifica cuvantul: sfasia.
7. verifica cuvantul: spinteca.
8. verifica cuvantul: fractura.
9. verifica cuvantul: culege.
10. verifica cuvantul: desparti.
11. verifica cuvantul: desface.
1. verifica cuvantul: frange.
2. a ceda, a se frange. (Materialul s-a - la presiune.)
3. verifica cuvantul: plesni.
4. verifica cuvantul: sparge.
5. verifica cuvantul: zdrentui.
6. verifica cuvantul: sfasia.
7. verifica cuvantul: spinteca.
8. verifica cuvantul: fractura.
9. verifica cuvantul: culege.
10. verifica cuvantul: desparti.
11. verifica cuvantul: desface.
4Rupe verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural rup, perf. substantiv 1 singular rupsei, 1 plural rupseram; part. rupt
5A Rupe rup tranzitiv 1) (obiecte tari sau materiale) A face sa se rupa. 2) (oase sau membre) A supune unei leziuni prin actiunea violenta a unei forte; a frange; a fractura. - coastele. ♢ A-si - picioarele a alerga mult (si fara rost). A-si - gatul (sau Grumajii) a suferi un insucces. A-si - pieptul a vorbi sau a striga mult si tare, fara a fi ascultat. - in batai a bate foarte tare. 3) (stari de lucruri) A opri brusc; a curma. - relatiile. ♢ A (o) - cu cineva (sau Cu ceva) a pune capat lega-turilor cu cineva sau a inceta de a se ocupa cu ceva. - pretul (sau Targul) a se invoi in privinta pretului dupa o tocmeala indelungata. A (o) - la (sau De) fuga a porni iute la fuga. 4) A strica fortand; a sparge. ♢ - frontul a strapunge linia de aparare a dusmanului. - randurile a se imprastia, stricand ordinea. 5) A supune unei faramitari, smulgand bucati. Lupul a rupt o oaie. 6) (flori, frunze etcetera) A desprinde de pe tulpina sau de pe creanga. ♢ A fi (ca) rupt din soare a fi foarte frumos. - (cuiva) urechile a pedepsi (pe cineva), tragand de urechi. A-si - (ultima bucatica) de la gura a da altuia din putinul pe care il are. 7) fig. (bunuri materiale) A lua aproape cu forta de la cineva; a smulge. - bani datorati. 8) (limbi straine) A vorbi slab. A o - frantuzeste. /<lat. rumpere
6A Se Rupe ma rup intranzitiv 1) (despre obiecte tari sau materiale) A se desface in bucati (prin intindere, indoire, frangere etcetera). ♢ A i - cuiva inima (sau Sufletul) a fi cuprins de mare durere. 2) (despre imbracaminte, incaltaminte sau obiecte confectionate din tesaturi) A-si pierde integritatea, nemaiputand fi folosit. Sacii s-au rupt. 3) A se departa (de langa cineva sau ceva), fara a mai avea contact. - de casa. /<lat. rumpere
7Rupe, rup, verb Iii. -
8. Tranzitiv A se intelege asupra pretului de vanzare. (din limba latina rumpĕre; conform limba italiana rompere, pv., franceza, cat. rompre, sp., pg. romper)
8. Tranzitiv A se intelege asupra pretului de vanzare. (din limba latina rumpĕre; conform limba italiana rompere, pv., franceza, cat. rompre, sp., pg. romper)
8Rupe, rup, verb Iii.
1. - ♦ Reflexiv Cand sa stranga nodul, pac! Se rupse ata, caci era putreda. ♦ (În contexte figurate) Romanul cu-a sa mana Rupe lantul de robie. – Ah! nu pot eu trai fara tine; Eu inca a vietii fir mi-oi Rupe, Pe amandoi o groapa sa ne-astupe. ♢ E x p r. A rupe inima targului verifica cuvantul: i n i m a (Iv.
1. ). ♦ (Complementul indica o parte a corpului) A(-si) fractura o mana, un picior etcetera ♢ E x p r. - A-si rupe gatul (sau grumajii) = a-si pierde viata, cinstea, averea, a o pati rau de tot. -
2. - Au inceput a tupai ... si a se sfarama jucand, cat si-au Rupt tot cojocul bucatele.
3. - ♦ (Fig.) Dintr-o data o salva Rupea vazduhul. ♦ E x p r. A rupe sau (r e f l.) A se rupe gheata verifica cuvantul: G h e a t a.
4. -; a smulge o parte dintr-un obiect.
Zari pasarea Rupand cu lacomie ficatii bietului Prometeu. ♦ A sfasia un animal sau (de obicei prin exagerare) un om (atacandu-l, lovindu-l, batandu-l).
Copiii dupa ei se tin si cainii dau sa-i Rupa. ♦ A zdrobi, a strivi.
Izbi cu pumnul in masa spre vioara, si-n murmur carnea pumnului a Rupt. ♢ (Prin exagerare) Înainte de a pleca, soldatii au fost Rupti cu instructia si cu teoria. – Daca nu era cocoana sa sara pentru mine ... ma Rupea, ca nu-s' ce-avea, era turbat rau de tot.
5. -; a desprinde, (tragand cu putere) din locul unde este fixat. ♦ A culege flori, fructe, etcetera ♢ (Fig.) Chipul tau e Rupt din soare. ♦ A obtine (cu greu) o suma de bani.
Cum voi Rupe ceva parale de la tatal tau, am sa ti le pun deoparte. ♢ (Fig.) Cheltuiala e mare si oamenii greu o sa-si Rupa din saracie.
6. - , a (se) desprinde (cu oarecare efort) de cineva sau de ceva. si-a stricat copiii.
Nu-i pune la munca.
I-a Rupt de sat. ♦ Reflexiv (Despre grupuri, colectivitati) A se imprastia, a se desface in doua (sau in mai multe).
Se suna de culcare.
Multimea se Rupse zgomotos. ♢ E x p r. (Tranzitiv) A rupe randurile (sau, rar, r e f l. A se rupe) = -; (despre randuri) a inceta sa formeze un sir aliniat. - ♢ (Complementul indica drumul deschis) Rupand drumul printre oameni invalmasiti, pe cal inspumat, venea vijelios un olacar. – Duruind soseau calarii ca un zid inalt de suliti, Printre cetele pagane trec Rupandu-si large uliti.
7. Tranzitiv Figurativ (Cu complementul Vorba sau in e x p r. A o rupe (pe)...) - Vorbeste incai frantuzeste?...
A fi Rupand si el vreo doua vorbe ca toata lumea. – Varianta (invechit) Rumpe.
1. - ♦ Reflexiv Cand sa stranga nodul, pac! Se rupse ata, caci era putreda. ♦ (În contexte figurate) Romanul cu-a sa mana Rupe lantul de robie. – Ah! nu pot eu trai fara tine; Eu inca a vietii fir mi-oi Rupe, Pe amandoi o groapa sa ne-astupe. ♢ E x p r. A rupe inima targului verifica cuvantul: i n i m a (Iv.
1. ). ♦ (Complementul indica o parte a corpului) A(-si) fractura o mana, un picior etcetera ♢ E x p r. - A-si rupe gatul (sau grumajii) = a-si pierde viata, cinstea, averea, a o pati rau de tot. -
2. - Au inceput a tupai ... si a se sfarama jucand, cat si-au Rupt tot cojocul bucatele.
3. - ♦ (Fig.) Dintr-o data o salva Rupea vazduhul. ♦ E x p r. A rupe sau (r e f l.) A se rupe gheata verifica cuvantul: G h e a t a.
4. -; a smulge o parte dintr-un obiect.
Zari pasarea Rupand cu lacomie ficatii bietului Prometeu. ♦ A sfasia un animal sau (de obicei prin exagerare) un om (atacandu-l, lovindu-l, batandu-l).
Copiii dupa ei se tin si cainii dau sa-i Rupa. ♦ A zdrobi, a strivi.
Izbi cu pumnul in masa spre vioara, si-n murmur carnea pumnului a Rupt. ♢ (Prin exagerare) Înainte de a pleca, soldatii au fost Rupti cu instructia si cu teoria. – Daca nu era cocoana sa sara pentru mine ... ma Rupea, ca nu-s' ce-avea, era turbat rau de tot.
5. -; a desprinde, (tragand cu putere) din locul unde este fixat. ♦ A culege flori, fructe, etcetera ♢ (Fig.) Chipul tau e Rupt din soare. ♦ A obtine (cu greu) o suma de bani.
Cum voi Rupe ceva parale de la tatal tau, am sa ti le pun deoparte. ♢ (Fig.) Cheltuiala e mare si oamenii greu o sa-si Rupa din saracie.
6. - , a (se) desprinde (cu oarecare efort) de cineva sau de ceva. si-a stricat copiii.
Nu-i pune la munca.
I-a Rupt de sat. ♦ Reflexiv (Despre grupuri, colectivitati) A se imprastia, a se desface in doua (sau in mai multe).
Se suna de culcare.
Multimea se Rupse zgomotos. ♢ E x p r. (Tranzitiv) A rupe randurile (sau, rar, r e f l. A se rupe) = -; (despre randuri) a inceta sa formeze un sir aliniat. - ♢ (Complementul indica drumul deschis) Rupand drumul printre oameni invalmasiti, pe cal inspumat, venea vijelios un olacar. – Duruind soseau calarii ca un zid inalt de suliti, Printre cetele pagane trec Rupandu-si large uliti.
7. Tranzitiv Figurativ (Cu complementul Vorba sau in e x p r. A o rupe (pe)...) - Vorbeste incai frantuzeste?...
A fi Rupand si el vreo doua vorbe ca toata lumea. – Varianta (invechit) Rumpe.
9Rupe (rup, rupt), verb –
1. A desparti un obiect in mai multe parti, a face bucati. –
2. A despica, a desface. –
3. A taia, a smulge. –
4. A strica, a sfarima. –
5. A suprima, a suspenda, a anula. –
6. A intrerupe, a curma. –
7. A da la o parte, a separa. –
8. A se desparti, a abandona. –
9. A vorbi stricat o limba, a o stilci. –
10. A cadea la invoiala, a stabili pretul de vinzare. – Varianta cuvant invechit rumpe.
Mr. arup, arupsu, arupta, megl. rup, rups, rupt, istr. rupu, rupt.
Limba Latina rumpĕre (Puscariu 1485; Rew 7442), conform limba italiana rompere, prov., franceza, cat. rompre, sp., port. romper. – Derivat rupt, adjectiv (despartit; desfacut; substantiv neutru, rupere, intrerupere); rupta, substantiv feminin (invechit, impozit global, contributie personala stabilita pentru prima data in Mold. la inceputul secolul Xix si platibila in patru rate anuale); ruptas, substantiv masculin (contribuabil care platea impozitul dupa sistemul numit rupta); raptoare (var. cuvant invechit ruptoare), substantiv feminin (inceput, primul pas; invoiala asupra pretului de vinzare-cumparare; stabilire a contributiei individuale); ruptura (mr. aruptura), substantiv feminin (rupere; distrugere; crapatura, fisura; hernie; bucata rupta, fragment; zdreanta, cirpa), care ar putea proveni direct din limba latina ruptŭra (Puscariu 1486; Rew 7455), conform limba italiana rottura, prov., cat., sp., port. rotura, franceza roture); ruptanos (var. rupticos), adjectiv (zdrentaros, rupt); rupturi, verb (a rupe in bucati); prerupe, verb (invechit si Trans. de S., a intrerupe), care pare sa provina direct din limba latina praerumpere.
Rus. ruptaš „contribuabil” provine din rom. (Vasmer, Ii, 549).
1. A desparti un obiect in mai multe parti, a face bucati. –
2. A despica, a desface. –
3. A taia, a smulge. –
4. A strica, a sfarima. –
5. A suprima, a suspenda, a anula. –
6. A intrerupe, a curma. –
7. A da la o parte, a separa. –
8. A se desparti, a abandona. –
9. A vorbi stricat o limba, a o stilci. –
10. A cadea la invoiala, a stabili pretul de vinzare. – Varianta cuvant invechit rumpe.
Mr. arup, arupsu, arupta, megl. rup, rups, rupt, istr. rupu, rupt.
Limba Latina rumpĕre (Puscariu 1485; Rew 7442), conform limba italiana rompere, prov., franceza, cat. rompre, sp., port. romper. – Derivat rupt, adjectiv (despartit; desfacut; substantiv neutru, rupere, intrerupere); rupta, substantiv feminin (invechit, impozit global, contributie personala stabilita pentru prima data in Mold. la inceputul secolul Xix si platibila in patru rate anuale); ruptas, substantiv masculin (contribuabil care platea impozitul dupa sistemul numit rupta); raptoare (var. cuvant invechit ruptoare), substantiv feminin (inceput, primul pas; invoiala asupra pretului de vinzare-cumparare; stabilire a contributiei individuale); ruptura (mr. aruptura), substantiv feminin (rupere; distrugere; crapatura, fisura; hernie; bucata rupta, fragment; zdreanta, cirpa), care ar putea proveni direct din limba latina ruptŭra (Puscariu 1486; Rew 7455), conform limba italiana rottura, prov., cat., sp., port. rotura, franceza roture); ruptanos (var. rupticos), adjectiv (zdrentaros, rupt); rupturi, verb (a rupe in bucati); prerupe, verb (invechit si Trans. de S., a intrerupe), care pare sa provina direct din limba latina praerumpere.
Rus. ruptaš „contribuabil” provine din rom. (Vasmer, Ii, 549).