Saia
Definitie, sens si explicatie
1Saia1, saiele, substantiv feminin Ata pentru insailat; prin extensiune cusatura provizorie, cu impunsaturi rare; sular. [Pronuntat: sa-ia] – Etimologie necunoscuta Conform: i n s a i l a.
2Saia2, saiele, substantiv feminin (Regional) Adapost (improvizat) pentru vite, in special pentru oi. [Pronuntat: sa-ia] – Din limba turca: Saye „umbra”.
3Saia3, saiele, substantiv feminin (Înv. si popular) Țesatura (subtire) de lana. ♦ Îmbracaminte confectionata din aceasta tesatura. [Pronuntat: sa-ia] – Din limba turca: Saya.
4Saia substantiv verifica cuvantul: insailatura, staul, sular.
5Saia (cusatura, adapost pentru vite, postav) substantiv feminin, art. saiaua, g.-d. art. saielei; (cusaturi, adaposturi pentru vite) plural saiele
6Saia -ele f. 1) Cusatura rara, facuta pentru a imbina provizoriu partile componente ale unei haine; insailatura. 2) Ata de insailat. [Art. Saiaua; Sil. Sa-ia] /<turc. saya, limba italiana saia
7Saia (saiele), substantiv feminin –
1. Pinza groasa de bumbac cu tesatura rara. –
2. Îmbracaminte din saia. –
3. Gard, imprejmuire de zabrele pentru tarc. –
4. Ata de insailat.
Limba Turca: saya (Cihac, Ii, 694; seineanu, Ii, 307; Lokotsch 1778; Conev 80; Ronzevalle 105).
Dictionarele disting trei cuvinte diferite: saia „gard”, din limba turca: saya ‹ mgr. σαγία, conform limba italiana saia, sp. sayo, bulgara, limba sarba: saja (Tiktin); saia „gard”, din limba turca: saya ‹ per. saye „umbra” (seineanu); si saia „ata de insailat”, de origine necunoscuta pentru majoritatea cercetatorilor, legat de Cihac, Ii, 324, cu un „a sai” „a insaila”, neatestat, din limba slava (veche) šiti, šiją „a coase”, care pare dificil fonetic.
Este de presupus ca cele trei acceptii provin din aceeasi idee comuna de „tesatura rara”.
Din plural saiele s-a reconstituit un sing. saiala › saila, substantiv feminin (ata de insailat), desi schimbarea de accent apare rar (dupa Scriban, din limba germana Seil „funie”); si de aici insaila (var. inseila), verb (a coase rar), pe care Scriban, Arhiva, 1923, 284, il deriva din mag. szal „fir”, si Draganu, Dacor., V, 368, din mag. szelelni „a intari marginea” din szel „margine”; insailatura, substantiv feminin (saia).
Pentru sematism conform perdea.
Saiac (var. si(i)ac), substantiv neutru (dimie), din limba turca: sayak, conform limba neogreaca: σαγιάϰι, bulgara šaek, limba sarba: šajak, este un der. de la acelasi cuvint.
1. Pinza groasa de bumbac cu tesatura rara. –
2. Îmbracaminte din saia. –
3. Gard, imprejmuire de zabrele pentru tarc. –
4. Ata de insailat.
Limba Turca: saya (Cihac, Ii, 694; seineanu, Ii, 307; Lokotsch 1778; Conev 80; Ronzevalle 105).
Dictionarele disting trei cuvinte diferite: saia „gard”, din limba turca: saya ‹ mgr. σαγία, conform limba italiana saia, sp. sayo, bulgara, limba sarba: saja (Tiktin); saia „gard”, din limba turca: saya ‹ per. saye „umbra” (seineanu); si saia „ata de insailat”, de origine necunoscuta pentru majoritatea cercetatorilor, legat de Cihac, Ii, 324, cu un „a sai” „a insaila”, neatestat, din limba slava (veche) šiti, šiją „a coase”, care pare dificil fonetic.
Este de presupus ca cele trei acceptii provin din aceeasi idee comuna de „tesatura rara”.
Din plural saiele s-a reconstituit un sing. saiala › saila, substantiv feminin (ata de insailat), desi schimbarea de accent apare rar (dupa Scriban, din limba germana Seil „funie”); si de aici insaila (var. inseila), verb (a coase rar), pe care Scriban, Arhiva, 1923, 284, il deriva din mag. szal „fir”, si Draganu, Dacor., V, 368, din mag. szelelni „a intari marginea” din szel „margine”; insailatura, substantiv feminin (saia).
Pentru sematism conform perdea.
Saiac (var. si(i)ac), substantiv neutru (dimie), din limba turca: sayak, conform limba neogreaca: σαγιάϰι, bulgara šaek, limba sarba: šajak, este un der. de la acelasi cuvint.