Scheuna
Definitie, sens si explicatie
1Scheuna, scheaun, verb I. Intranzitiv (Despre caini, rar despre alte animale; la pers. 3) A scoate sunete ascutite si repetate de durere, de bucurie; a chelalai. ♦ Figurativ (Familiar; despre oameni) A se vaita, a plange. [Pronuntat: sche-u-] – Probabil formatie onomatopeica.
2Scheuna verb verifica cuvantul: schelalai.
3Scheuna verb (silabe sche-u-), indicativ prezent 3 singular si plural scheauna; conjunctie: prezent 3 singular si plural scheaune
4A scheuna pers. 3 Scheauna intranzitiv 1) (mai ales despre caini) A scoate sunete ascutite si jalnice. 2) fig. familiar (despre copii) A plange prefacut fara lacrimi si cu glas inabusit; a scanci. /Onomat.
5Scheuna (schiaun, -at), verb –
1. A latra, a chelalai. –
2. A tipa, a se vaita. – Varianta cheuna, chiauna, schiauna, scheuni, schiona.
Creatie expresiva, bazata pe *chiau, care imita glasul plingaret al ciinelui, conform chiu si chefni, mieuna ‹ miau.
Tiktin a intuit caracterul imitativ al creatiei, dar a pornit de la o baza *sklab, imposibila in rom.
Dupa parerea gresita a lui Cihac, Ii, 330, din limba slava (veche) skomati „a geme”. – Derivat scheunatura, substantiv feminin (latratura).
1. A latra, a chelalai. –
2. A tipa, a se vaita. – Varianta cheuna, chiauna, schiauna, scheuni, schiona.
Creatie expresiva, bazata pe *chiau, care imita glasul plingaret al ciinelui, conform chiu si chefni, mieuna ‹ miau.
Tiktin a intuit caracterul imitativ al creatiei, dar a pornit de la o baza *sklab, imposibila in rom.
Dupa parerea gresita a lui Cihac, Ii, 330, din limba slava (veche) skomati „a geme”. – Derivat scheunatura, substantiv feminin (latratura).