Scrib
Definitie, sens si explicatie
1Scrib, scribi, substantiv masculin
1. (La vechii egipteni) Functionar inferior avand atributii de contabil si de copist.
2. Persoana care redacta sau copia acte.
3. Scriitor sau gazetar fara valoare, de obicei aservit unui partid politic.
4. Carturar la vechii evrei care talmacea cartile lui Moise si interpreta poporului normele juridice. – Din franceza Scribe, limba latina Scriba.
1. (La vechii egipteni) Functionar inferior avand atributii de contabil si de copist.
2. Persoana care redacta sau copia acte.
3. Scriitor sau gazetar fara valoare, de obicei aservit unui partid politic.
4. Carturar la vechii evrei care talmacea cartile lui Moise si interpreta poporului normele juridice. – Din franceza Scribe, limba latina Scriba.
2Scrib substantiv
1. (Ist.) diac, gramatic, logofat, pisar, scriitor, uricar. (- in cancelariile din tarile romane.)
2. copist, (invechit) prescriitor, (depr.) contopist. (Era - la prefectura.)
3. (rar) scri-baret. (- la un ziar.)
1. (Ist.) diac, gramatic, logofat, pisar, scriitor, uricar. (- in cancelariile din tarile romane.)
2. copist, (invechit) prescriitor, (depr.) contopist. (Era - la prefectura.)
3. (rar) scri-baret. (- la un ziar.)
3Scrib substantiv masculin, plural scribi
4Scrib -i m. 1) inv.
Functionar de cancelarie, care redacta si copia acte; copist; pisar. 2) depr.
Condeier (scriitor, gazetar) fara valoare. /<fr. scribe, limba latina scriba
Functionar de cancelarie, care redacta si copia acte; copist; pisar. 2) depr.
Condeier (scriitor, gazetar) fara valoare. /<fr. scribe, limba latina scriba
5Scrib substantiv masculin
1. Copist si alcatuitor de acte la diferite popoare. ♦ Carturar, jurist, invatat care talmacea poporului normele de drept (la vechii evrei).
2. (Peior.) Scriitor, gazetar lipsit de valoare, de personalitate. [Conform: franceza scribe, limba latina scriba < scribere – a scrie].
1. Copist si alcatuitor de acte la diferite popoare. ♦ Carturar, jurist, invatat care talmacea poporului normele de drept (la vechii evrei).
2. (Peior.) Scriitor, gazetar lipsit de valoare, de personalitate. [Conform: franceza scribe, limba latina scriba < scribere – a scrie].
6Scrib substantiv masculin
1. copist si alcatuitor de acte la diferite popoare. ♢ (la vechii evrei) carturar, jurist, invatat care talmacea poporului normele de drept.
2. (peior.) scriitor, gazetar lipsit de valoare. (< franceza scribe, limba latina scriba)
1. copist si alcatuitor de acte la diferite popoare. ♢ (la vechii evrei) carturar, jurist, invatat care talmacea poporului normele de drept.
2. (peior.) scriitor, gazetar lipsit de valoare. (< franceza scribe, limba latina scriba)