Scrutin
Definitie, sens si explicatie
1Scrutin, scrutine, substantiv neutru Mod de alegere a deputatilor, a senatorilor etcetera ♦ Totalitatea operatiunilor pe care le implica exercitarea dreptului de vot. – Din franceza Scrutin.
2Scrutin substantiv verifica cuvantul: alegeri.
3Scrutin substantiv neutru, plural scrutine
4Scrutin -e n. livr. 1) Totalitate a operatiilor electorale. 2) Mod de organizare a alegerilor. /<fr. scrutin
5Scrutin substantiv neutru Votare, alegere facuta cu bile sau cu buletine care se introduc intr-o urna; constatarea rezultatului unei astfel de alegeri. ♢ A despuia scrutinul = a deschide urna si a numara voturile. ♦ Totalitatea voturilor exprimate, depuse in urna. [< franceza scrutin, conform limba latina scrutinium].
6Scrutin substantiv neutru
1. mod de alegere pentru organele de stat prin buletine care se introduc intr-o urna. ♢ ansamblul operatiilor.
2. mod de adoptare, prin vot, a hotararilor la conferintele internationale sau la sesiunile organizatiilor internationale. (< franceza scrutin)
1. mod de alegere pentru organele de stat prin buletine care se introduc intr-o urna. ♢ ansamblul operatiilor.
2. mod de adoptare, prin vot, a hotararilor la conferintele internationale sau la sesiunile organizatiilor internationale. (< franceza scrutin)