Sinteză
Definitie, sens si explicatie
1Sintéză, sinteze, substantiv feminin
1. Metoda stiintifica de cercetare a fenomenelor, bazata pe trecerea de la particular la general, de la simplu la compus, pentru a se ajunge la generalizare; imbinare a doua sau a mai multor elemente care pot forma un tot. ♦ (Concretizat) Lucrare, opera care abordeaza datele esentiale ale unei probleme, ale unei discipline etcetera
2. Operatie prin care se obtine formarea unui compus chimic pornind de la elementele chimice componente sau de la compusi mai simpli.
3. (Fiz.) Combinare a culorilor rezultate din amestecul sau din suprapunerea a doua sau mai multe culori. ♦ Recompunere a elementelor in care a fost descompusa imaginea transmisa la distanta. – Din franceza Synthèse.
1. Metoda stiintifica de cercetare a fenomenelor, bazata pe trecerea de la particular la general, de la simplu la compus, pentru a se ajunge la generalizare; imbinare a doua sau a mai multor elemente care pot forma un tot. ♦ (Concretizat) Lucrare, opera care abordeaza datele esentiale ale unei probleme, ale unei discipline etcetera
2. Operatie prin care se obtine formarea unui compus chimic pornind de la elementele chimice componente sau de la compusi mai simpli.
3. (Fiz.) Combinare a culorilor rezultate din amestecul sau din suprapunerea a doua sau mai multe culori. ♦ Recompunere a elementelor in care a fost descompusa imaginea transmisa la distanta. – Din franceza Synthèse.
2Sinteza antonim: analiza
3Sintéză substantiv
1. rezumat. (si-a alcatuit o - din cele citite.)
2. (Biol.) biosinteza.
3. (Chimie) sinteza oxo verifica cuvantul: oxosinteza.
1. rezumat. (si-a alcatuit o - din cele citite.)
2. (Biol.) biosinteza.
3. (Chimie) sinteza oxo verifica cuvantul: oxosinteza.
4Sinteza substantiv feminin, g.-d. art. sintezei; (operatii, rezultate) plural sinteze
5Sintéză -e f. 1) Metoda de cercetare care consta in recompunerea obiectului din elementele in care a fost descompus acesta cu scopul cunoasterii diferitelor lui aspecte 2) Formare a unui intreg (material) din elemente. 3) Lucrare stiintifica care generalizeaza rezultatele esentiale ale unei probleme sau ale unei discipline. 4) chim.
Preparare a unui compus din substante simple. [G.-d. sintezei] /<ngr. sinthesis, limba latina sinthesis, franceza synthese, limba germana Synthese
Preparare a unui compus din substante simple. [G.-d. sintezei] /<ngr. sinthesis, limba latina sinthesis, franceza synthese, limba germana Synthese
6Sintéză substantiv feminin (op. a n a l i z a).
1. Metoda generala de cunoastere care consta din recompunerea unui tot sau a unui intreg din partile sale componente. ♦ Reunire. ♦ (Concretizat) Lucrare, opera care abordeaza datele esentiale ale unei probleme, ale unei discipline etcetera
2. Operatie, metoda prin care se obtine un compus chimic din elementele lui sau din compusi mai simpli.
3. (Fiz.) Combinare a culorilor rezultate din amestecul sau din suprapunerea a doua sau mai multe culori. ♦ Recompunere a elementelor in care a fost descompusa imaginea transmisa la distanta.
4. Unitate dialectica a laturilor contrare.
5. (În filozofia lui Hegel) Etapa finala a triadei, care uneste in sine intr-un chip nou unele trasaturi ale ambelor etape anterioare ale dezvoltarii (teza si antiteza). [Conform: franceza synthèse, lat., limba greaca (veche) synthesis < syn – cu, thesis – asezare].
1. Metoda generala de cunoastere care consta din recompunerea unui tot sau a unui intreg din partile sale componente. ♦ Reunire. ♦ (Concretizat) Lucrare, opera care abordeaza datele esentiale ale unei probleme, ale unei discipline etcetera
2. Operatie, metoda prin care se obtine un compus chimic din elementele lui sau din compusi mai simpli.
3. (Fiz.) Combinare a culorilor rezultate din amestecul sau din suprapunerea a doua sau mai multe culori. ♦ Recompunere a elementelor in care a fost descompusa imaginea transmisa la distanta.
4. Unitate dialectica a laturilor contrare.
5. (În filozofia lui Hegel) Etapa finala a triadei, care uneste in sine intr-un chip nou unele trasaturi ale ambelor etape anterioare ale dezvoltarii (teza si antiteza). [Conform: franceza synthèse, lat., limba greaca (veche) synthesis < syn – cu, thesis – asezare].
7Sintéză substantiv feminin
1. metoda de cunoastere constand din recompunerea unui tot din partile sale componente. ♢ reunire. ♢ lucrare, opera care abordeaza datele esentiale ale unei probleme, ale unei discipline etcetera ♢ (mil.) document de raportare a situatiei si informare a esalonului superior, la sfarsitul zilei de lupta sau al unei actiuni.
2. operatie, metoda prin care se obtine un compus chimic din elementele lui sau din compusi mai simpli.
3. (fiz.) combinare a culorilor rezultate din amestecul sau din suprapunerea a doua sau mai multe culori. ♢ recompunere a elementelor in care a fost descompusa imaginea transmisa la distanta. o a sunetelor = a) tehnica de generare pe cale electronica a sunetelor. b) tehnica de procesare prin care se reduce redundanta semnalelor vorbirii umane.
4. (filozofie) unitate dialectica a laturilor contrare ♢ (la Hegel) etapa finala a triadei, fuziunea contrariilor (teza si antiteza). (< franceza synthèse)
1. metoda de cunoastere constand din recompunerea unui tot din partile sale componente. ♢ reunire. ♢ lucrare, opera care abordeaza datele esentiale ale unei probleme, ale unei discipline etcetera ♢ (mil.) document de raportare a situatiei si informare a esalonului superior, la sfarsitul zilei de lupta sau al unei actiuni.
2. operatie, metoda prin care se obtine un compus chimic din elementele lui sau din compusi mai simpli.
3. (fiz.) combinare a culorilor rezultate din amestecul sau din suprapunerea a doua sau mai multe culori. ♢ recompunere a elementelor in care a fost descompusa imaginea transmisa la distanta. o a sunetelor = a) tehnica de generare pe cale electronica a sunetelor. b) tehnica de procesare prin care se reduce redundanta semnalelor vorbirii umane.
4. (filozofie) unitate dialectica a laturilor contrare ♢ (la Hegel) etapa finala a triadei, fuziunea contrariilor (teza si antiteza). (< franceza synthèse)
8Sinteza (-ze), substantiv feminin – Generalizare, combinare. – Varianta cuvant invechit sintesi.
Franceza synthèse si mai inainte (secolul Xviii) din limba greaca (veche) σύνθεσις (Galdi 254).
Derivat din franceza sintetic, adjectiv ; sintetiza, verb
Franceza synthèse si mai inainte (secolul Xviii) din limba greaca (veche) σύνθεσις (Galdi 254).
Derivat din franceza sintetic, adjectiv ; sintetiza, verb