Sînt -tă
Definitie, sens si explicatie
1Sint (-ta), adjectiv – Sfint. – Varianta sin, sim.
Mr. sint.
Limba Latina sanctus (Tiktin; Rew 7569), conform limba italiana, sp. san(to), prov., franceza saint, cat. sant, port. sāo.
A fost inlocuit in rom. de limba slava (veche) sfint; se pastreaza aproape exclusiv in comp. ca nume de sfinti: Simedru (var.
Sumedru, Sametru), din sanctus Demetrius; Sintilie (var.
Sintilii), din limba latina Sanctus Helias; sintio(a)n, din limba latina Sanctus Iohannes; Singior(d)z, din limba latina Sanctus Georgius; Simpietru, din limba latina Sanctus Petrus; Sintoader, din limba latina Sanctus Theodorus; Sinvasii, din limba latina Sanctus Basilius; Si(m)nicoara, din limba latina Sanctus Nicolaus; Sinta-marie, din limba latina Sancta Maria.
Conform: Densusianu, Gs, Iii, 433; Pascu, R. critica, Iii,
47. – Conform: sinziene,; sintamarinesc, adjectiv (varietate de mere), de la Sinta-marie (secolul Xvii).
Mr. sint.
Limba Latina sanctus (Tiktin; Rew 7569), conform limba italiana, sp. san(to), prov., franceza saint, cat. sant, port. sāo.
A fost inlocuit in rom. de limba slava (veche) sfint; se pastreaza aproape exclusiv in comp. ca nume de sfinti: Simedru (var.
Sumedru, Sametru), din sanctus Demetrius; Sintilie (var.
Sintilii), din limba latina Sanctus Helias; sintio(a)n, din limba latina Sanctus Iohannes; Singior(d)z, din limba latina Sanctus Georgius; Simpietru, din limba latina Sanctus Petrus; Sintoader, din limba latina Sanctus Theodorus; Sinvasii, din limba latina Sanctus Basilius; Si(m)nicoara, din limba latina Sanctus Nicolaus; Sinta-marie, din limba latina Sancta Maria.
Conform: Densusianu, Gs, Iii, 433; Pascu, R. critica, Iii,
47. – Conform: sinziene,; sintamarinesc, adjectiv (varietate de mere), de la Sinta-marie (secolul Xvii).