Spătar
Definitie, sens si explicatie
1Spătar1, spatare, substantiv neutru Speteaza a unui scaun. – Din Spata2 + sufix -ar.
2Spătar2, spatari, substantiv masculin Înalt demnitar la curtea domneasca in timpul feudalitatii, care avea la inceput functia de a purta la festivitati spata domneasca, iar mai tarziu pe cea de sef al armatei si al politiei. ♢ Mare spatar = comandant suprem al ostilor tarii. – Ngr. Spatharis.
3Spătar1, spatare, substantiv neutru Parte mai inalta a unui scaun, fotoliu etcetera, care serveste pentru a sprijini spatele persoanei care sta pe ele; rezematoare, speteaza. – Spata + sufix -ar.
4Spătar2, spatari, substantiv masculin (În evul mediu, in Țara Romaneasca si in Moldova) Dregator la curtea domneasca care purta la ceremonii sabia si buzduganul domnului, iar mai tarziu avea comanda cavaleriei. ♢ Mare spatar = comandant suprem al armatei in lipsa domnului. – Din limba neogreaca: Spatharios.
5Spătar substantiv verifica cuvantul: gatar, strunga.
6Spătar substantiv
1. rezematoare, spate, speteaza, (invechit si reg.) spata. (- la un scaun.) 2*. (regional) spate. (- la o stana.)
1. rezematoare, spate, speteaza, (invechit si reg.) spata. (- la un scaun.) 2*. (regional) spate. (- la o stana.)
7Spatar (persoana) substantiv masculin, plural spatari
8Spatar (obiect) substantiv neutru, plural spatare
9Spătar1 -e n. 1) Parte mai inalta a unui scaun sau a unui fotoliu de care isi sprijina spatele persoana ce sta pe ele; speteaza; rezematoare. 2) Parte a hamului care se asaza pe spatele calului. /spate + sufix -ar
10Spătar2 -i m. (in evul mediu) Dregator mare la curtea domneasca care purta la ceremonii spada si buzduganul domnitorului si comanda ostirea in timp de razboi. ♢ Mare - comandant suprem al ostii in lipsa domnitorului. /<ngr. spatharios
11Spatar (-ri), substantiv masculin – Boier de rangul intii, sef al armatei; in Mold. era pircalab de Cernauti. – Spatarul al doilea, boier de rangul doi, loctiitorul spatarului.
Mgr. σπάθαριος (Roesler 576; Murnu 52). – Derivat spatareasa, substantiv feminin (nevasta de spatar); spatarel, substantiv masculin (militar in subordinea spatarului); spatari, verb (a exercita slijba de spatar); spatarie, substantiv feminin (slujba si sediul spatarului; sala tronului; inchisoare); spataresc, adjectiv (al spatarului).
Mgr. σπάθαριος (Roesler 576; Murnu 52). – Derivat spatareasa, substantiv feminin (nevasta de spatar); spatarel, substantiv masculin (militar in subordinea spatarului); spatari, verb (a exercita slijba de spatar); spatarie, substantiv feminin (slujba si sediul spatarului; sala tronului; inchisoare); spataresc, adjectiv (al spatarului).