Subiect
Definitie, sens si explicatie
1Subiéct, subiecte, substantiv neutru
1. Totalitatea actiunilor, evenimentelor (prezentate intr-o anumita succesiune) care alcatuiesc continutul unei opere literare, cinematografice etcetera ♦ Chestiune, tema despre care vorbeste sau scrie cineva. ♦ Cauza, pricina, motiv.
2. (Lingv.) Partea principala a propozitiei care arata cine savarseste actiunea exprimata de predicatul verbal la diateza activa sau reflexiva, cine sufera actiunea cand predicatul verbal este la diateza pasiva sau cui i se atribuie o insusire ori o caracteristica exprimata de numele predicativ in cazul predicatului nominal.
3. Fiinta aflata sub observatie, supusa anchetei, experimentului etcetera; individ care prezinta anumite caracteristici.
4. (În sintagmele) Subiect de drepturi = persoana care, in cadrul raporturilor juridice, are drepturi si obligatii.
Subiect impozabil = persoana fizica sau juridica obligata prin lege sa plateasca un anumit impozit catre stat.
5. (Log.) Termen al unor judecati, reprezentand notiunea ce desemneaza obiectul gandirii despre care se afirma sau se neaga insusirea exprimata de predicat. – Din limba latina Subjectum (cu unele sensuri dupa franceza sujet).
1. Totalitatea actiunilor, evenimentelor (prezentate intr-o anumita succesiune) care alcatuiesc continutul unei opere literare, cinematografice etcetera ♦ Chestiune, tema despre care vorbeste sau scrie cineva. ♦ Cauza, pricina, motiv.
2. (Lingv.) Partea principala a propozitiei care arata cine savarseste actiunea exprimata de predicatul verbal la diateza activa sau reflexiva, cine sufera actiunea cand predicatul verbal este la diateza pasiva sau cui i se atribuie o insusire ori o caracteristica exprimata de numele predicativ in cazul predicatului nominal.
3. Fiinta aflata sub observatie, supusa anchetei, experimentului etcetera; individ care prezinta anumite caracteristici.
4. (În sintagmele) Subiect de drepturi = persoana care, in cadrul raporturilor juridice, are drepturi si obligatii.
Subiect impozabil = persoana fizica sau juridica obligata prin lege sa plateasca un anumit impozit catre stat.
5. (Log.) Termen al unor judecati, reprezentand notiunea ce desemneaza obiectul gandirii despre care se afirma sau se neaga insusirea exprimata de predicat. – Din limba latina Subjectum (cu unele sensuri dupa franceza sujet).
2Subiéct substantiv verifica cuvantul: calfa, pacient.
3Subiéct substantiv
1. verifica cuvantul: problema.
2. materie, (invechit) madea. (A intrat in -.)
3. verifica cuvantul: actiune.
4. verifica cuvantul: informator.
5. subiect impozabil verifica cuvantul: contribuabil.
1. verifica cuvantul: problema.
2. materie, (invechit) madea. (A intrat in -.)
3. verifica cuvantul: actiune.
4. verifica cuvantul: informator.
5. subiect impozabil verifica cuvantul: contribuabil.
4Subiect substantiv neutru (silabe -biect; mf. sub-), plural subiecte
5Subiéct -e n. 1) Problema care sta la baza unor preocupari; chestiune despre care se scrie sau se vorbeste. - de conversatie. 2) Totalitate de fapte si actiuni care constituie continutul unei opere de arta. -ul unui roman. 3) filoz.
Om ca fiinta activa si constienta, inzestrat cu capacitati cognitive. 4) Motiv al unei actiuni sau al unei stari; temei. 5) pop.
Reprezentant tipic al unui grup de oameni cu trasaturi negative; specimen. 6) log.
Termen al unei judecati, reprezentand obiectul gandirii. 7) gram.
Parte principala a propozitiei care face sau sufera actiunea verbului. 8) Persoana supusa unei observatii, unei anchete sau unui experiment. [Silabe Su-biect] /<lat. subjectum, limba franceza: sujet
Om ca fiinta activa si constienta, inzestrat cu capacitati cognitive. 4) Motiv al unei actiuni sau al unei stari; temei. 5) pop.
Reprezentant tipic al unui grup de oameni cu trasaturi negative; specimen. 6) log.
Termen al unei judecati, reprezentand obiectul gandirii. 7) gram.
Parte principala a propozitiei care face sau sufera actiunea verbului. 8) Persoana supusa unei observatii, unei anchete sau unui experiment. [Silabe Su-biect] /<lat. subjectum, limba franceza: sujet
6Subiéct, subiecti, substantiv masculin Fiinta aflata sub observatie, supusa anchetei, experimentului etcetera; individ care prezinta anumite caracteristici. [folosit in corpul Dex]
7Subiéct substantiv neutru
1. Materie, chestiune de care se ocupa cineva, despre care se vorbeste. ♦ Pricina, motiv. ♦ Totalitatea evenimentelor, a intamplarilor ce se petrec in desfasurarea unei naratiuni epice sau dramatice.
2. Partea principala a unei propozitii care indica cine indeplineste sau cine sufera actiunea verbului. ♦ (Log.) Parte, termen al unei judecati despre care se afirma sau se neaga insusirea exprimata de predicat. substantiv masculin (Filozofie) Omul ca fiinta inzestrata cu constiinta si vointa. [Pronume -bi-ect. / < limba latina subiectus].
1. Materie, chestiune de care se ocupa cineva, despre care se vorbeste. ♦ Pricina, motiv. ♦ Totalitatea evenimentelor, a intamplarilor ce se petrec in desfasurarea unei naratiuni epice sau dramatice.
2. Partea principala a unei propozitii care indica cine indeplineste sau cine sufera actiunea verbului. ♦ (Log.) Parte, termen al unei judecati despre care se afirma sau se neaga insusirea exprimata de predicat. substantiv masculin (Filozofie) Omul ca fiinta inzestrata cu constiinta si vointa. [Pronume -bi-ect. / < limba latina subiectus].
8Subiéct I. substantiv neutru
1. chestiune de care se ocupa cineva, despre care se vorbeste. ♢ pricina, motiv. ♢ totalitatea evenimentelor care constituie continutul epic sau dramatic al unei opere literare, cinematografice etcetera ♢ (muz.) prima expunere a unei teme in cadrul formelor polifonice bazate pe imitatie (inventiune, ricercar, fuga).
2. partea principala a unei propozitii, care indica cine indeplineste sau sufera actiunea verbului. ♢ (log.) termen al judecatii de predicatie, reprezentand notiunea despre care se afirma sau se neaga insusirea exprimata de predicatul logic.
Ii. substantiv masculin
1. omul ca fiinta activa si constienta.
2. persoana supusa observatiei, anchetei, experimentului.
3. (fin.) - impozabil = persoana fizica sau juridica supusa unui anumit impozit. (< limba latina subiectus, /Ii/ subiectum, dupa franceza subjet)
1. chestiune de care se ocupa cineva, despre care se vorbeste. ♢ pricina, motiv. ♢ totalitatea evenimentelor care constituie continutul epic sau dramatic al unei opere literare, cinematografice etcetera ♢ (muz.) prima expunere a unei teme in cadrul formelor polifonice bazate pe imitatie (inventiune, ricercar, fuga).
2. partea principala a unei propozitii, care indica cine indeplineste sau sufera actiunea verbului. ♢ (log.) termen al judecatii de predicatie, reprezentand notiunea despre care se afirma sau se neaga insusirea exprimata de predicatul logic.
Ii. substantiv masculin
1. omul ca fiinta activa si constienta.
2. persoana supusa observatiei, anchetei, experimentului.
3. (fin.) - impozabil = persoana fizica sau juridica supusa unui anumit impozit. (< limba latina subiectus, /Ii/ subiectum, dupa franceza subjet)
9Subiect (-te), substantiv neutru – Tema, problema. – Varianta cuvant invechit sujet.
Limba Latina subiectum (secolul Xix), varianta din franceza sujet. – Derivat din franceza subiectiv, adjectiv ; subiectivitate, substantiv feminin
Limba Latina subiectum (secolul Xix), varianta din franceza sujet. – Derivat din franceza subiectiv, adjectiv ; subiectivitate, substantiv feminin