Definitie Tranc - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Tranc interjectie Cuvant care imita zgomotul produs de o cadere sau de o lovitura puternica si brusca. [Varianta: Tranca interjectie] – Onomatopee.

Varianta definitie 2: Tranc interjectie

Varianta definitie 3: Tranc interj. (se foloseste, uneori repetat, pentru a reda zgomotul produs de o lovitura, de o cadere brusca) Tronc. /Onomat.

Varianta definitie 4: Tranc interjectie – Exprima ideea de zgomot sau de pocnet.
Creatie expresiva, conform tronc, clant. – Derivat tranca-fleanca (var. treanca-fleanca), interjectie (exprima ideea de flecareala sau de vorba lunga), pentru partea a doua a compusului conform fleanca; trancai (var. trancani), verb (a hodorogi, a trosni, a flecari, a melita); trancalau, substantiv masculin (palavragiu, limbut); trancanaie (var. trancanea, trancafuse, catrafuse), substantiv feminin (fleac, bagatela, moft; boarfe), ultimele forme sint mai putin clare, conform catrafuse, primele, probabil de la un plural al formei urmatoare; trancaneala, substantiv feminin (flecareala, mincarime de limba).
Din rom. provine mag. trankalo (Edelspacher 23), conform si bulgara drankanie „flecareala”.