Definitie Tutun - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: TutÚn, (1), substantiv masculin, (2, 3) tutunuri, substantiv neutru
1. Substantiv masculin Planta erbacee din familia solanaceelor, cu tulpina inalta, cu frunzele mari si moi, ovale, rotunde sau lanceolate, de un verde-inchis, cu flori albe, roz sau rosii, reunite in buchete (Nicotiana tabacum). ♢ Tutun turcesc = varietate de tutun cu tulpina ramificata si cu flori galbene-verzui (Nicotiana rustica).
2. Substantiv neutru: (Colectiv) Frunze de tutun (1), care, supuse unui tratament special, se fumeaza, se prizeaza sau se mesteca.
3. Substantiv neutru: (Înv.) Pachet de tutun (2). – Din limba turca: Tütün.

Varianta definitie 2: TutÚn substantiv verifica cuvantul: regina-noptii.

Varianta definitie 3: TutÚn substantiv
1. (BOTANICA; Nicotiana tabacum) (rar) tabac.
2. (BOTANICA) tutun turcesc (Nicotiana rustica) = (regional) bacon, baconita, tabac.
3. (rar) tabac, (regional) pacioc, (Maram.) duhan, (prin Moldova) tabacioc. (Un pachet de -.)

Varianta definitie 4: Tutun (planta) substantiv masculin

Varianta definitie 5: Tutun (frunze, pachet) substantiv neutru, plural tutunuri

Varianta definitie 6: TutÚn -uri n. 1) Planta erbacee cu tulpina inalta, cultivata pentru frunzele ei mari alungite, care, fiind uscate si supuse unei tehnologii speciale, se fumeaza (mai rar se prizeaza sau se mesteca). ♢ - turcesc tutun cu tulpina puternic ramificata si cu flori dispuse in ciorchine. 2) Preparat din frunzele uscate ale acestei plante. - de pipa. /<turc. tütün, ngr. tutum

Varianta definitie 7: TutÚn, (2) tutunuri, substantiv neutru
1. Planta erbacee din familia solanaceelor, cu tulpina inalta, cu frunze mari si moi, de un verde-inchis, cu flori trandafirii reunite in buchete (Nicotiana tabacum). ♢ Compus: tutun-turcesc = varietate de tutun cu tulpina ramificata si cu flori galbene-verzui (Nicotiana rustica).
2. Frunzele de tutun (1), care, supuse unui tratament special, se fumeaza, se prizeaza sau se mesteca.
3. (Înv.) Pachet de tutun (2). [Varianta: Tiutiun substantiv neutru] – Limba Turca: Tütün.

Varianta definitie 8: Tutun (-nuri), substantiv neutru – Tabac. – Varianta Mold. tiutiun.
Mr. tutune.
Limba Turca: tütün (Roesler 604; Șeineanu, II, 370; Lokotsch 2121), conform limba neogreaca: τυοτούνι, bulgara, limba rusa tiutiun, limba sarba: tutun.
Este cuvint oriental, conform cuman. tutun „fum” (Kuun 125), aplicat posterior plantei. – Derivat tutuni, verb (a fuma); tutunarit, substantiv neutru (dare asupra culturilor de tutun); tutungiu, substantiv masculin (vinzator de tutun si de tigari), din limba turca: tütüncü (Ronzevalle 68); tutungioaica, substantiv feminin (vinzatoare de tutun; fumatoare); tutungerie, substantiv feminin (debit de tutun); tutuniu, adjectiv (de culoarea tutunului).