Vrajbă
Definitie, sens si explicatie
1Vrajbă, vrajbe, substantiv feminin Dusmanie, ura, vrajmasie, dezbinare, zazanie; cearta. – Din limba slava (veche) Vražĩda.
2Vrajba antonim: prietenie
3Vrajbă substantiv
1. verifica cuvantul: neintelegere.
2. verifica cuvantul: dusmanie.
1. verifica cuvantul: neintelegere.
2. verifica cuvantul: dusmanie.
4Vrajba substantiv feminin, g.-d. art. vrajbei; plural vrajbe
5Vrajbă -e f.
Atitudine dusmanoasa; vrajmasie; ura; ostilitate; dusmanie. *A fi in - cu cineva a fi in relatii rele cu cineva; a fi certat cu cineva. A semana (sau A baga) - a raspandi dusmanie. [G.-d. Vrajbei] /<sl. vražida
Atitudine dusmanoasa; vrajmasie; ura; ostilitate; dusmanie. *A fi in - cu cineva a fi in relatii rele cu cineva; a fi certat cu cineva. A semana (sau A baga) - a raspandi dusmanie. [G.-d. Vrajbei] /<sl. vražida
6Vrajba (-ắjbi), substantiv feminin – Discordie, dusmanie, ura, conflict, gilceava. – Varianta vrajma.
Sl. vražĭda (Miklosich, Slaw.
Elem., 17; Cihac, Ii, 464; Tiktin; Conev 99), pentru schimbul de sufix, conform ceh. vražba, pol. wrožba. – Derivat (in)vrajbi, verb (a dusmani); (in)vrajbitor, adjectiv (instigator, atitator); vrajbie, substantiv feminin (discordie; razbunare), cuvant invechit; vrajmas, substantiv masculin (dusman; adjectiv , ostil), de la varianta (dupa Tiktin, in loc de *vrajbnas; dupa Candrea, in loc de *vrajban ‹ limba slava (veche) vražĭdĭbĭnŭ); vrajmasesc, adjectiv (ostil); vrajmaseste, adverb (dusmaneste, cu ostilitate); vrajmasi (var. invrajmasi, cuvant invechit vrajmasui), verb (a dusmani, a face gilceava); vrajmasie, substantiv feminin (dusmanie).
Sl. vražĭda (Miklosich, Slaw.
Elem., 17; Cihac, Ii, 464; Tiktin; Conev 99), pentru schimbul de sufix, conform ceh. vražba, pol. wrožba. – Derivat (in)vrajbi, verb (a dusmani); (in)vrajbitor, adjectiv (instigator, atitator); vrajbie, substantiv feminin (discordie; razbunare), cuvant invechit; vrajmas, substantiv masculin (dusman; adjectiv , ostil), de la varianta (dupa Tiktin, in loc de *vrajbnas; dupa Candrea, in loc de *vrajban ‹ limba slava (veche) vražĭdĭbĭnŭ); vrajmasesc, adjectiv (ostil); vrajmaseste, adverb (dusmaneste, cu ostilitate); vrajmasi (var. invrajmasi, cuvant invechit vrajmasui), verb (a dusmani, a face gilceava); vrajmasie, substantiv feminin (dusmanie).