împuți
Definitie, sens si explicatie
1Împuți, imput, verb Iv.
1. Reflexiv A capata miros rau din cauza alterarii; a intra in putrefactie.
2. Tranzitiv A umple o incapere, un spatiu cu miros greu (de corp intrat in putrefactie). [Prez. indicativ si: imputesc] – ÃŽn + puti.
1. Reflexiv A capata miros rau din cauza alterarii; a intra in putrefactie.
2. Tranzitiv A umple o incapere, un spatiu cu miros greu (de corp intrat in putrefactie). [Prez. indicativ si: imputesc] – ÃŽn + puti.
2Împuți verb
1. verifica cuvantul: altera.
2. verifica cuvantul: cloci.
1. verifica cuvantul: altera.
2. verifica cuvantul: cloci.
3Imputi verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural imput, imperfect 3 singular imputea; conjunctie: prezent 3 singular si plural imputa
4A Împuți imput tranzitiv (spatii, incaperi etcetera) A face sa se imputa. /in + a puti
5A se Împuți pers. 3 Se impute intranzitiv (despre substante organice, organisme moarte etcetera) A capata miros greu in procesul descompunerii. /in + a puti