îndreptăți
Definitie, sens si explicatie
1Îndreptăți, indreptatesc, verb Iv.
Tranzitiv A da cuiva dreptul la ceva; a autoriza, a justifica (ceva); a indritui, a indreptui. – ÃŽn + dreptate.
Tranzitiv A da cuiva dreptul la ceva; a autoriza, a justifica (ceva); a indritui, a indreptui. – ÃŽn + dreptate.
2A (se) indreptati antonim: a (se) invinovati, a (se) invinui, a nedreptati
3A indreptati antonim: a acuza, a invinui
4Îndreptăți verb verifica cuvantul: apara, dezvinovati, disculpa, justifica, scuza.
5Îndreptăți verb
1. verifica cuvantul: justifica.
2. a autoriza, a ingadui, a justifica, a permite, (livresc) a indritui, (invechit figurativ) a intemeia. (Aceasta imprejurare ne - sa tragem unele concluzii.)
1. verifica cuvantul: justifica.
2. a autoriza, a ingadui, a justifica, a permite, (livresc) a indritui, (invechit figurativ) a intemeia. (Aceasta imprejurare ne - sa tragem unele concluzii.)
6Indreptati verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural indreptatesc, imperfect 3 singular indreptatea; conjunctie: prezent 3 singular si plural indreptateasca
7A Îndreptăți -esc tranzitiv 1) A face sa fie in drept de a realiza ceva; a autoriza. 2) (actiuni, opinii etcetera) A considera ca just, legitim; a justifica; a motiva. - o fapta. 3) (persoane) A considera nevinovat; a dezvinovati; a dezvinui; a disculpa; a justifica. /in + dreptate