îngurzi
Definitie, sens si explicatie
1ÃŽngurzi, ingurzesc, verb Iv.
Tranzitiv (Regional) A strange, a increti marginile unei opinci, ale unei panze, ale unui sac etcetera cu o sfoara, cu o curelusa trecuta prin mai multe gauri. ♦ Figurativ A desena in linii curbe in zigzaguri. [Varianta: Ingruzi verb Iv] – ÃŽn + gurgui.
Tranzitiv (Regional) A strange, a increti marginile unei opinci, ale unei panze, ale unui sac etcetera cu o sfoara, cu o curelusa trecuta prin mai multe gauri. ♦ Figurativ A desena in linii curbe in zigzaguri. [Varianta: Ingruzi verb Iv] – ÃŽn + gurgui.
2Ingurzi verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural ingurzesc, imperfect 3 singular ingurzea; conjunctie: prezent 3 singular si plural ingurzeasca
3Ingurzi, ingurzesc, verb Iv (regional)
1. a confectiona din piele uda, prin incretirea cu o curelusa, opincile taranesti.
2. a coase provizoriu, prin strangerea peretilor sacului, gaurile sau rupturile acestuia.
3. a face crete, a increti, a boti pe margini (camasile, ciorecii, panza, panura, plasa de peste).
4. (fig.; reflexiv) a se increti obrazul sau gura.
5. (despre porumb; cand incep sa apara boabele) a face boabe, a ingingia.
1. a confectiona din piele uda, prin incretirea cu o curelusa, opincile taranesti.
2. a coase provizoriu, prin strangerea peretilor sacului, gaurile sau rupturile acestuia.
3. a face crete, a increti, a boti pe margini (camasile, ciorecii, panza, panura, plasa de peste).
4. (fig.; reflexiv) a se increti obrazul sau gura.
5. (despre porumb; cand incep sa apara boabele) a face boabe, a ingingia.