îngurga
Definitie, sens si explicatie
1Ingurga, ingurg, verb I (regional)
1. (refl.) a se impreuna, a se incardasi, a se inhaita, a se asocia, a se intovarasi.
2. (refl.) a intra in legaturi de dragoste cu cineva; a se innadi, a se ingurlui.
3. (refl.) a se incurca (intr-o afacere).
4. a face ceva de mantuiala, fara pricepere, fara randuiala; a inciripa, a injgheba, a inciocala, a indruga, a indrila.
5. a indruga verzi si uscate, a palavragi.
6. a ocoli adevarul, a umbla cu soalda.
7. a incalci, a incaiera.
1. (refl.) a se impreuna, a se incardasi, a se inhaita, a se asocia, a se intovarasi.
2. (refl.) a intra in legaturi de dragoste cu cineva; a se innadi, a se ingurlui.
3. (refl.) a se incurca (intr-o afacere).
4. a face ceva de mantuiala, fara pricepere, fara randuiala; a inciripa, a injgheba, a inciocala, a indruga, a indrila.
5. a indruga verzi si uscate, a palavragi.
6. a ocoli adevarul, a umbla cu soalda.
7. a incalci, a incaiera.
2Ingurga (-g, at), verb –
1. A balmaji, a biigui. –
2. A da rasol. –
3. (Refl.) A se incurca, a se zapaci. –
4. (Refl.) A se insoti, a se intelege, a-si tine companie.
Creatie expresiva, ca ingaima, ingalmaci, si in general cuvintele care exprima ideea de „a balmaji”; conform si incurca, al carui semantism si fonetism sint cu totul paralele.
Derivat de la un limba latina *ingurgāre, de la gurges „git, gitlej” (Puscariu, Dacor., Iv, 317-27; Rew 3923n; Dar), nu pare posibila.
Pare cuvint identic, in privinta intentiei expresive, cu a ingurzi (var. ingruzi, ingorzi, ingrunzi), verb (a zbirci, a sifona; a increti, a face cute; a indoi, a plia), conform grunz, si glomozi „a mototoli” (dupa Cihac, Ii, 148, din limba sarba:, cr. guriti se „a se contracta”; dupa Densusianu, Hlr., 166 si Puscariu 862, din limba latina *ingurdῑre, de la gurdus, conform franceza engourdir; dupa Puscariu, Dacor., Vi, 317; Rew 3923n si Dar, din limba latina *ingurgāre), cu der. ingurzeala (var. ingurzitura), substantiv feminin (incretitura, cuta).
Aceleiasi radacini ii apartine ingurlui, verb reflexiv (a se zapaci, a se incurca; a avea legaturi, a trai in concubinaj), ale carui sensuri coincid cu cele ale lui ingurga, si care trebuie sa provina de la el, prin intermediul lui l expresiv infix (dupa Capidan, Dacor., V, 572 si Dar, din limba slava (veche) gŭrljŭ „git”, conform bulgara zagŭrluvam se „a se imbratisa luindu-se dupa git”; dupa Scriban, din limba sarba: grliti se, cu acelasi sens).
1. A balmaji, a biigui. –
2. A da rasol. –
3. (Refl.) A se incurca, a se zapaci. –
4. (Refl.) A se insoti, a se intelege, a-si tine companie.
Creatie expresiva, ca ingaima, ingalmaci, si in general cuvintele care exprima ideea de „a balmaji”; conform si incurca, al carui semantism si fonetism sint cu totul paralele.
Derivat de la un limba latina *ingurgāre, de la gurges „git, gitlej” (Puscariu, Dacor., Iv, 317-27; Rew 3923n; Dar), nu pare posibila.
Pare cuvint identic, in privinta intentiei expresive, cu a ingurzi (var. ingruzi, ingorzi, ingrunzi), verb (a zbirci, a sifona; a increti, a face cute; a indoi, a plia), conform grunz, si glomozi „a mototoli” (dupa Cihac, Ii, 148, din limba sarba:, cr. guriti se „a se contracta”; dupa Densusianu, Hlr., 166 si Puscariu 862, din limba latina *ingurdῑre, de la gurdus, conform franceza engourdir; dupa Puscariu, Dacor., Vi, 317; Rew 3923n si Dar, din limba latina *ingurgāre), cu der. ingurzeala (var. ingurzitura), substantiv feminin (incretitura, cuta).
Aceleiasi radacini ii apartine ingurlui, verb reflexiv (a se zapaci, a se incurca; a avea legaturi, a trai in concubinaj), ale carui sensuri coincid cu cele ale lui ingurga, si care trebuie sa provina de la el, prin intermediul lui l expresiv infix (dupa Capidan, Dacor., V, 572 si Dar, din limba slava (veche) gŭrljŭ „git”, conform bulgara zagŭrluvam se „a se imbratisa luindu-se dupa git”; dupa Scriban, din limba sarba: grliti se, cu acelasi sens).