înlănțui
Definitie, sens si explicatie
1Înlănțui, inlắntui, verb Iv.
Tranzitiv
1. A pune, a lega in lanturi; a incatusa.
2. A cuprinde pe cineva (cu bratele). – Verifica cuvantul: imbratisa.
3. Figurativ A captiva, a subjuga, a incanta, a fermeca.
4. A aseza in rand, a lega unul de altul, a coordona, a impreuna (in mod logic). ♦ Reflexiv A urma unul dupa altul (in sir neintrerupt). [Prez. indicativ si: inlantuiesc] – ÃŽn + lant + sufix -ui (dupa franceza enchainer).
Tranzitiv
1. A pune, a lega in lanturi; a incatusa.
2. A cuprinde pe cineva (cu bratele). – Verifica cuvantul: imbratisa.
3. Figurativ A captiva, a subjuga, a incanta, a fermeca.
4. A aseza in rand, a lega unul de altul, a coordona, a impreuna (in mod logic). ♦ Reflexiv A urma unul dupa altul (in sir neintrerupt). [Prez. indicativ si: inlantuiesc] – ÃŽn + lant + sufix -ui (dupa franceza enchainer).
2A inlantui antonim: a dezlantui
3Înlănțui verb
1. verifica cuvantul: incatusa.
2. verifica cuvantul: imbratisa.
3. verifica cuvantul: asocia.
1. verifica cuvantul: incatusa.
2. verifica cuvantul: imbratisa.
3. verifica cuvantul: asocia.
4Înlănțui verb verifica cuvantul: captiva.
5Inlantui verb, indicativ si conjunctie: prezent 1 si 2 singular inlantui, 3 singular si plural inlantuie, imperfect 3 singular inlantuia, perf. substantiv 1 singular inlantuii
6A Se Înlănțui ma -iesc intranzitiv A se tine lant; a urma intr-o succesiune continua. /in + lant + sufix -ui
7A Înlănțui -iesc tranzitiv 1) (persoane) A pune in lanturi; a fereca; a lega. 2) figurat A tine ca in lanturi; a impiedica sa se manifeste. 3) A cuprinde de jur imprejur. 4) figurat A pune stapanire pe deplin; a subjuga; a robi; a cuceri; a captiva. 5) A face sa se inlantuiasca. /in + lant