țiui
Definitie, sens si explicatie
1Țiui, tiui, verb Iv.
Intranzitiv
1. A produce un sunet prelung, ascutit, cu rezonanta metalica. ♢ Expresie A(-i) tiui cuiva in urechi (sau in creieri) sau a-i tiui cuiva urechile (sau urechea etcetera) = a avea impresia de vajaiala (in urechi sau la cap).
2. (Despre pasari) A scoate sunete prelungi (si stridente). [Pronuntat: ti-u-i. – Prez. indicativ si: tiuiesc] Țiu1 + sufix -ui.
Intranzitiv
1. A produce un sunet prelung, ascutit, cu rezonanta metalica. ♢ Expresie A(-i) tiui cuiva in urechi (sau in creieri) sau a-i tiui cuiva urechile (sau urechea etcetera) = a avea impresia de vajaiala (in urechi sau la cap).
2. (Despre pasari) A scoate sunete prelungi (si stridente). [Pronuntat: ti-u-i. – Prez. indicativ si: tiuiesc] Țiu1 + sufix -ui.
2Țiui verb
1. a piui, a suiera, a vajai, (regional) a tistui. (Glontul i-a - pe la ureche.)
2. a-i suna, a-i vui. (Îi - urechile.)
1. a piui, a suiera, a vajai, (regional) a tistui. (Glontul i-a - pe la ureche.)
2. a-i suna, a-i vui. (Îi - urechile.)
3Tiui verb (silabe ti-u-), indicativ si conjunctie: prezent 3 singular si plural tiuie, imperfect 3 singular tiuia
4A Țiui tiui intranzitiv 1) (despre obiecte care strabat aerul sau despre fenomenele naturii) A produce un zgomot prelung si ascutit; a suiera. Gloantele i-au tiuit pe langa ureche. ♢ A-i - (cuiva) in urechi (sau In cap) ori A-i - (cuiva) urechile (sau urechea) a avea (din cauza oboselii, bolii) senzatia unui sunet ascutit si continuu. 2) (despre pasari sau despre puii lor) A scoate sunete prelungi si stridente caracteristice speciei; a scoate tiuituri; a face „tiu-tiu”. [Silabe Ti-u-] /tiu + sufix -ui