Compromite
Definitie, sens si explicatie
1Compromite, compromit, verb Iii.
1. Tranzitiv si reflexiv A face sa-si piarda sau a-si pierde buna reputatie; a (se) discredita.
2. Tranzitiv A pricinui un rau, a primejdui; a strica, a distruge. [Perf. substantiv compromisei, part. compromis] – Din franceza Compromettre, limba latina Compromittere.
1. Tranzitiv si reflexiv A face sa-si piarda sau a-si pierde buna reputatie; a (se) discredita.
2. Tranzitiv A pricinui un rau, a primejdui; a strica, a distruge. [Perf. substantiv compromisei, part. compromis] – Din franceza Compromettre, limba latina Compromittere.
2Compromite verb
1. a (se) discredita, (rar) a (se) pierde. (Nu putea - cauza revolutiei.)
2. verifica cuvantul: dezonora.
3. a (se) periclita, a (se) primejdui. (Ploile - recolta.)
1. a (se) discredita, (rar) a (se) pierde. (Nu putea - cauza revolutiei.)
2. verifica cuvantul: dezonora.
3. a (se) periclita, a (se) primejdui. (Ploile - recolta.)
3Compromite verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural compromit; conjunctie: prezent 3 singular si plural compromita; part. compromis
4A se compromite ma compromit intranzitiv A-si pierde buna reputatie, admitand un compromis; a se discredita. /<fr. se compromettre, limba latina compromittere
5A compromite compromit tranzitiv 1) (persoane, cauze etcetera) A face sa se compromita; a discredita. 2) A expune unui pericol; a primejdui; a periclita. /<fr. compromettre, limba latina compromittere
6Compromite verb I. tr., reflexiv a face sa(-si) piarda buna reputatie; a (se) discredita.
Ii. tr. a primejdui; a distruge, a zadarnici. (<lat. compromittere, franceza compromettre)
Ii. tr. a primejdui; a distruge, a zadarnici. (<lat. compromittere, franceza compromettre)
7Compromite verb Iii.
1. tr., reflexiv A (se) pune intr-o situatie critica, intr-o lumina nefavorabila; a (se) discredita.
2. tr.
A primejdui; a strica, a distruge. [P.i. compromit, perf.s. -isei, part. -is. / < limba latina compromittere, conform franceza compromettre].
1. tr., reflexiv A (se) pune intr-o situatie critica, intr-o lumina nefavorabila; a (se) discredita.
2. tr.
A primejdui; a strica, a distruge. [P.i. compromit, perf.s. -isei, part. -is. / < limba latina compromittere, conform franceza compromettre].