Intriga
Definitie, sens si explicatie
1Intriga, intrig, verb I.
1. Tranzitiv (La pers. 3) A destepta curiozitatea, ingrijorarea, suspiciunea cuiva, punandu-l pe ganduri.
2. Intranzitiv (Înv.) A face sau a baga intrigi (1); a unelti, a complota. – Din franceza Intriguer, limba italiana Intrigare.
1. Tranzitiv (La pers. 3) A destepta curiozitatea, ingrijorarea, suspiciunea cuiva, punandu-l pe ganduri.
2. Intranzitiv (Înv.) A face sau a baga intrigi (1); a unelti, a complota. – Din franceza Intriguer, limba italiana Intrigare.
2Intriga verb I. tr. a nelinisti, a starni curiozitatea cuiva; a contraria.
Ii. intr. a face intrigi; a unelti, a complota. (< franceza intriguer, limba italiana intrigare)
Ii. intr. a face intrigi; a unelti, a complota. (< franceza intriguer, limba italiana intrigare)
3Intriga verb verifica cuvantul: ingrijora.
4Intriga verb verifica cuvantul: complota, conjura, conspira, unelti.
5Intriga verb, indicativ prezent 1 singular intrig, 3 singular intriga
6A Intriga intrig
1. tranz.
A pune pe ganduri, trezind curiozitatea, suspiciunea sau ingrijorarea.
2. intranzitiv A face intrigi; a recurge la intrigi. [G.-d. Intrigii; Sil. In-tri-] /<fr. intriguer, limba latina intrigare
1. tranz.
A pune pe ganduri, trezind curiozitatea, suspiciunea sau ingrijorarea.
2. intranzitiv A face intrigi; a recurge la intrigi. [G.-d. Intrigii; Sil. In-tri-] /<fr. intriguer, limba latina intrigare
7Intriga verb I.
1. tr.
A nelinisti, a starni curiozitatea cuiva.
2. intr. (Rar) A face intrigi; a unelti, a complota. [P.i. intrig si -ghez. / < franceza intriguer, conform limba latina intricare – a incurca].
1. tr.
A nelinisti, a starni curiozitatea cuiva.
2. intr. (Rar) A face intrigi; a unelti, a complota. [P.i. intrig si -ghez. / < franceza intriguer, conform limba latina intricare – a incurca].